Al doilea album care mi-a marcat sfârşitul de an este al lui Bill Callahan şi se numeşte „Sometimes I wish we were an eagle”. Tovarăşul Callahan s-a târât ani în şir prin andărgraundul lău-fai, înregisrând în general acasă pe recordere gen 4-track şi cântând de aiurea tot ce-i trecea prin cap.
Albumul este lent şi cald, cu o voce baritonală senzaţională, cu versuri interesante şi o muzică în general acustică şi fără pretenţii. Sunt curios ce audienţă ar avea pe la noi prin ogradă. Pun pariu că nu prea numeroasă. Dar sunt sigur că de calitate 🙂
Audiţie plăcută vă doresc!
Nice one! Thanx, Dan!
Cu plăcere.