2-3 cuvinte despre grafica AKOA: inceputuri

The Alchemist

Sau Alpinistul, cum i se mai spune.

Pe Victor Panfilov, omul care e in spatele tuturor produselor byron, si care este pentru mine un adevarat alchimist, am vrut sa-l fac parte dintr-un manuscris medieval, asa ca am studiat la inluminuri pina mi-a venit acru. De la proportiile gresite pina la perspectiva naiva si genul de contururi nenaturale si motive florale omniprezente.

La fel, initiala T ultradecorata si batuta cu foita de aur in jurul capului. Asta mi-a luat cel mai mult, totul e desenat manual, ca sa dea nota aia de imperfect. Oricum, decoratorii medievali mi se par mai dementi decit chinezii ca nivel de detalii. Pacat ca atita talent a fost irosit pe subiecte exclusiv religioase. Portretul e desenat naiv dupa aceasta minunata fotografie:

Blazonul, normal, include armele/instrumentele alchimistului in cauza, VU-metre, butoane, slidere, Apple/Pro Tools.

In final am suprapus o textura de fibre de hirtie de pe siteul www.cgtextures.com, o resursa exceptionala de texturi gratuite pe care o folosesc foarte des (multe din ele pe discul asta).

Blinded by Sunshine

O piesa despre despartiri sub soare orbitor, cumva opusul lui The Night pentru mine (desi Peaceful Mind a fost gindita ca fiind acel opus). Nu stiu daca e clar, pasii sint ai unei singure persoane, care se rupe in doua. Initial adaugasem o balta de singe in momentul opririi, singurele lucruri colorate in desertul alb-negru fiind semnul/decizia si singele/sacrificiul, dar s-ar fi interpretat altfel si nu voiam asta.

Jur ca referintele catre 2 trupe romanesti contemporane sint complet intimplatoare. Si in acelasi timp semnificative atunci cind le-am realizat – dupa ce imaginea era gata.

A Peaceful Mind

Asta a fost oribil de grea. N-as mai face asa ceva decit pentru multi-multi bani, sau pentru byron :).

Peaceful Mind – Zen. Starea in care trebuia sa intru ca sa pot sa lucrez la mandala tibetana varianta byron. Am incercat pentru doua zile sa intru in pielea unui calugar budist. N-o sa ma vedeti purtind portocaliu prea curind, asta e clar.

Mandala poate fi o reprezentare a universului, interior sau/si exterior. Am considerat-o ideea potrivita pentru mesajul calm si relaxat al piesei. Realizarea insa n-a avut nimic Zen, dupa 10 ore nu-mi mai simteam spatele de durere.

Pe scurt, ingredientele mandalei byron au fost altele decit nisipul obisnuit: bomboane de coliva de foarte multe tipuri, fulgi de cocos colorati si Tic-tac. Pentru fondul negru nisip decorativ de la Ikea si pentru text litere din supa alfabet Knorr. Totul facut cu penseta si lingurita pe o foaie de hirtie.

Frustrarea majora a venit din doua parti: in primul rind conturul mandalei, care trebuie sa fie un pseudo-degrade de linii din ce in ce mai deschise. Eu aveam asta:

Nu va povestesc ce placut e sa separi un pahar de bastonase fragile pe culori.

In al doilea rind, profilul fiecarei bomboane si bastonas este rotund. Fiind extrem de mici si usoare, totul devine un joc Marocco (sau Mikado, cum ii zice de fapt), orice miscare minuscula poate genera o avalansa de bombonele, de-ti vine sa arunci totul pe geam. Daca ai si o pisica in preajma treaba devine rapid exploziva.

Mi-a crescut foarte rapid respectul pentru calugarii care fac chestia asta cu nisip pe suprafete de metri patrati in saptamini, numai ca vintul sau pasii sa le distruga in citeva secunde. De fapt asta cred ca e si mesajul mandalei: toate sint trecatoare.

Pina la urma am facut doar centrul cu ochiul (vai ce cosmar asezarea bobitelor alora minuscule cu penseta, una cite una, plus sfarimarea ca sa stea pe loc…) si jumatate din mandala, restul a fost obtinut prin proiectie si recolorare. Si, asemenea mandalelor de nisip, intr-o secunda a disparut toata munca de 2 zile. Ei, macar a mea a fost dulce (desi raminea ceva nisip printre dinti).

Cu textul, alta aventura: initial voiam sa il scriu pe tot, rind cu rind, si sa-l fotografiez. Dupa citeva rinduri intr-o ora am realizat rapid ca it’s a no-no, asa ca am fotografiat doua seturi de alfabet pe fond de nisip si tot restul a fost recompus pe baza lor, cu diverse rotatii la fiecare litera ca sa nu dea senzatia de repetitie nicaieri.

Din nou, culorile imprimate nu sint destul de saturate, e mult mai spectaculos pe un ecran.

Asta este tipul meu de nebunie – nebunia chinezeasca, minutiozitatea. 90% din timpul afectat graficii e consumat pe chestii repetitive si plicticoase, decupaje in general. Trebuie sa-ti poti da cumva creierul pe pilot automat, altfel te enervezi rau.

Da’ rau !