7 luni.
Ce s-a intimplat ?
De ce nu l-a remarcat nimeni cu exceptia ascultatorilor deja existenti ?
De ce exista doua (doua !!!!) recenzii (din care una… mai bine tac) ?
De vinzari nici nu vreau sa deschid discutia.
Nu e pe torente. Nu e pe DC (ba e, dar foarte putin). Sa inteleg ca se asculta pe site ? Ca ascultatorii nostri sint toti anti-piraterie si detin discul original ?
Mai ca-mi vine mie sa-l urc pe vreun demonoid ceva.
Nu inteleg. Ce am facut gresit ? Publicitate a fost, comunicare la greu (la nivelul pe care ni-l permitem, evident). Hell, am fost pina si la Capatos.
Vreau si eu sa inteleg cum functioneaza “industria” asta. Pina una-alta, ramine un mare mister pentru toti, si nu stiu cit de mult invatam, pentru ca nu am ajuns chiar acolo unde ne-am fi dorit noi, adica pe Wembley, ce sa mai zicem de radio-urile romanesti 😉
Vreau doar sa cred ca nu e o loterie.
Lasati-mi speranta asta.
Eh. Sper ca n-o fi dracu’ asa de negru. Ma gindeam sa incercam ceva impreuna. Voiam sa stiu daca cineva are alte idei de avansare a situatiunii, pt ca mie mi se pare ca le-am cam incercat pe toate. Ok, recunosc ca nu sint eu prea vesel, dar sint cu siguranta cel care ride cel mai mult din byron (desi codrut are dinti mai multi), iar asta nu e un post fara nici un fel de scop, doar plins de mila si-atit. Asta se poate si fara blog. Va provocam la o discutie pe marginea asta. Nu poti sa stii niciodata de unde apar idei misto si utile (si cine stie, poate-l pune cineva pe demonoid :))
Ei ?
eu ma bucur ca nu sunteti „pe toate gardurile” 😀
desi mi-ar fi mai comod sa va am in winamp si nu pe cd
e o discuţie atât de lungă asta…
şi nu ştiu în ce măsură eu am nişte răspunsuri la dilemele de mai sus, dar încerc, deşi tocmai vin de la concertul ac/dc şi-s cam pulbere.
cel mai plauzibil răspuns, în opinia mea, şi care e şi cel mai stupid şi greu de digerat e că… astea-s vremurile. mai exact, trăim o perioadă cam de rahat. tot încerc că găsesc în ultimii 3 -4 – 5 ani o apariţie notabilă în muzica românească. nu găsesc, cu mici excepţii, una dintre ele fiind chiar voi. (bine, nu prea găsesc aşa ceva nici la nivel internaţional, dar asta e o altă discuţie.) nu a apărut nimic, dar absolut nimic remarcabil la nici un nivel, fie el rock, dance, pop or watevă. muzica românească defilează în acest moment cu produsele apărute cam în preajma anului 2000.
dar motive sunt mai multe. şi cred că e greu să le iei separat. ele depind unele de altele. de la numărul uriaş al cluburilor apărute în bucureşti, ceea ce e dus la o segmentare puternică a publicului, până la situaţia economică actuală.
din păcate atunci când te adresezi maselor nu e suficient să fii bun – oricât de bun ai fi -, trebuie să ai şi un context favorabil.
baaaa, muri Dio-n timp ce cinta ACDC ! rip.
Da mai auzi ? Eu am auzit concertul foarte bine de acasa la 3 km distanta, printre blocuri.
Despre restul, asa e, dar sint sigur ca mai sint mici exceptii. Uite, Grimusii, misto, dar tot necunoscuti. Bine, depinde ce intelegi prin notabila. Misto si de succes ? Nema.
Nu vreau sa cred ca totul e din cauza crizei. Crize tot avem din ’45. Gripa porcina, gripa aviara, cutremuru-ala-mare, Vadim, minerii si ciinii vagabonzi. Toate motive la fel de bune atunci ca si acum. Avem internet, muzica e gratis, informatia la fel. Mai tineti minte cum trageam casetele de lua foc dublul-cas ? La a zecea mina nici nu mai stiai cine cinta acolo, rock sa fie. Sint convins ca multi dintre noi inca mai au nostalgice vrafuri prafuite de casete neascultate de ani si ani.
Nu e vorba de a fi bun/nebun. Asta e o chestie foarte foarte subiectiva. Eu ma intreb ce mama dracului poate functiona la noi atunci cind pastrezi niste aspecte constante – stilul general de muzica si cintarea in engleza (da, stiu, prima problema, aproape imposibil de rezolvat).
Uite, azi am avut o curiozitate. M-am dus la Media Galaxyul de linga mine la sectiunea de muzica ro. Stiu ca au un top al vinzarilor. Lasind la o parte cele citeva surprize (am gasit Forbidden Drama in raft !!! E drept, era sigilat si pus la muzica straina, dar totusi !) am vazut ca pe locul intii, detronind-o pe Cleopatra Stratan de data trecuta, era domnul Nelu Stratan, din aceeasi familie muzicala, cu albumul sau Zai-Zai. Si am ascultat, fiind, dupa cum am spus, curios.
Am fost teribil de surprins sa aud piesa titulara, care e Joe Dassin – Siffler sur la colline in moldoveneste plus „efectul de Cher”, adica o doza puternica de Antares Auto-Tune. Refrenul initial da si numele piesei – zai zai zai zai (en francais dans le texte). O piesa din 1969, care pina si pentru mine e foarte veche, si n-as fi auzit-o daca nu era maica-mea fana JD.
Cred ca ar trebui sa incercam o piesa a unei trupe obscure din anii 60-70. De exemplu una iugoslava. Novi Fosili.
Gata, ne umplem de bani.
Parca pe 2 era Margineanu.
Pai cum sa concurezi cu asa ceva ?
cum ziceam, vina nu poate fi dată doar pe criză sau doar pe calitatea muzicii făcută de o anume formaţie. orice motiv pentru situaţia asta luat individual nu se susţine.
e mai degrabă un cumul de factori socio-pato-psiho-economico-numaiştiuce-logici care duc la o stare de apatie generală complet imbecilă. e o apatie care nu ţine doar de segmentul vostru de public (şi nu doar de muzică). în urmă cu 10 ani, spre exemplu, trupe precum animal x sau 3sud-est umpleau stadioane. iar oamenii veniseră doar pentru formaţii, nu pentru mici, nu pentru bere. din curiozitate, am asistat personal la un astfel de concert. îţi mai poţi imagina aşa ceva cu oricare trupă dance de la noi în anul 2010?
iar în cumulul ăsta de motive inclusiv internetul are vina lui. calculatoarele noastre colcăie de foldere cu muzică. sute de mii de kilometri de muzică au trecut în ultimii doi-trei ani prin send file-urile de la mess, prin torenţi sau mai ştiu eu ce last efemuri. accesul ăsta atât de facil către TOATĂ muzica din lume are avantaje enorme, dar şi efecte destul de subtile. în primul rând a dispărut bucuria căutării. a unui album, a unei trupe, a unei piese. în raport cu se întâmpla în urmă cu 10 ani, mintea consumatorului de muzică este acum extrem de alterată. trece atât de multă muzică prin capul nostru în fiecare zi încât emoţia asculătării unei melodii s-a comprimat enorm până într-acolo încât ea se stinge odată cu terminarea respectivei melodii. în ziua de azi muzica nu prea se mai trăieşte, ea se apreciază. pe voi, trupa byron, vă apreciază multă lume, enorm de multă lume. dar câţi trăiesc cu adevărat muzica voastră, asta o vedeţi şi voi la concertele voastre.
e complicat şi mult de discutat pe tema asta. probabil fără sfârşit.
şi îmi imaginez cât de frustrant poate fi pentru voi. şi chiar şi pentru noi, ăştia de vă apreciem sincer muzica, sperând să nu vă apuce prea curând pandaliile şi să o luaţi care încotro.
stai asa, sa inteleg si eu…cum adica „Nu e pe torente. Nu e pe DC (ba e, dar foarte putin). ” ? deci, tu ai interpretat faptul ca albumul nu e pe net drept un semn ca nu a fost apreciat? uite, eu cred ca nu e pus pe net din respect. pe de alta parte, poate ca nici respectul fanilor adevarati (aia care cumpara si cd-ul si mai vin si la cate un concert) nu mai e la mare cautare this days 🙂
tu ai vrea ca printre fanii care si-au cumparat CD-ul sa fie si din cei care pun copia pe net? vorbesti serios? chiar ai vrea asta?
ca putem sa facem asta, just say so! 😀
(asta ca o continuare a comentariului facut pe fb)
„The virtues of cultural markets lie not in the quality of mass taste but rather in the ability of artists to find minority support for their own conceptions.”
asta nu mai stiu de unde.
un vlog cu niste filmari de la repetitii/backstage funniness nu strica niciodata. updatat frecvent ofcors.
si R.I.P. Dio
O, domnul filosof, multumim, buna idee ! Si, vorba rabinului, si tu ai dreptate !
Da de ce tre’ sa fie artistii marketeri si nu doar artisti ?
@aura: eu unul sint de parere ca pirateria pentru o trupa aflata la nivelul nostru si in contextul economic actual e o chestie pozitiva. Esti piratat = existi. Sigur ca nu pot sa fac apologia file sharingului aici…
Muntele, perfect punctat. Asta e si parerea mea pt moment – treaba cu accesul omoara placerea. Ai atit de multa muzica incit nu o mai asculti.
Si de aia toti incearca sa compenseze cumva prin altceva : grafici, povesti, scandal, bizarerii.
Mai cred ca muzica, asemeni modei si atitor si atitor alte arte si nu numai, merge in cercuri. Stiluri vechi au revirimente spectaculoase cu modificari minime. Dar mai cred si ca o trupa trebuie sa-si pastreze directia, si reinventarile sa fie facute pastrind esenta. Deci un featuring Andreea Banica nu e foarte aproape.
cum?!? fara featuring A.Banica?!? you’ve completely and utterly ruined my day, 6f…
ps. ref. piratarea face bine in unele cazuri.
sunt doua discutii diferite. prima, ca piratarea este un indicator al popularitatii, „esti piratat = existi”… ceea ce e foarte discutabil…uite, de exemplu, am cautat saptamani pe net o subtitrare pt „Chopper”, un film genial, cu Eric Bana in rolul principal, si nu exista nici macar in engl (limba vorbita e australiana „de puscarie”, so, iti imaginezi de cate ori a trebuit sa rewind ca sa inteleg :D) …desi filmul e foarte, foarte bun…deci e foarte discutabil cat de relevant e ca indicator…
si a doua, discutia utilitatii : „pentru o trupa aflata la nivelul nostru si in contextul economic actual e o chestie pozitiva”…in discutia asta nu ma pronunt, am mult prea putine date. oricum, voi stiti mai bine, o sa iau de bun ca v-ati dori sa fiti pe torrente si/sau dc.
bine ca stiu/stim, acuma 🙂
Trebuie o prezență mai bună la radio. Eu cred că ăsta-i secretul. Am făcut și experimente pe Elefanții Bizari și Grimus:
IO: „Bă, vii în Control la concert la Grimus?”
El: „Cine-s ăia?”
IO: „Hai, mă! Ăia cu ‘This could be spectacular but it’s impossible etc.”
El: „Aaa … da, am auzit, îi dau ăia de la Guerrilla în draci. Nu vin, că mă duc la jogging cu nevastă-mea 😐 ”
Similar cu Elefanții.
Sunt convins că publicul poate fi educat prin statistică:
* Cu cât dai mai mult piese la radio, cu atât cresc șansele ca mai mulți oameni să le audă și să le asculte.
* Dacă asculți mult o piesă, reușești (chiar inconștient) să treci de nivelul „sună mișto” și să vrei să asculți mai mult.
* Pot să mă aventurez și să spun că pentru 90% din cei care ascultă muzică, folderul „Music” se schimbă foarte puțin în cursul unui an. Lumea ascultă cam aceeași muzică. Radio-ul e în mare parte singura sursă de „noutăți” pentru ei. Dacă aud chestii noi la radio, dacă le aud suficient de des, și dacă noutățile sunt și bine compuse / cântate, atunci vor să le asculte și mai mult. Statistica ne spune că nu prea contează dacă sunt bine compuse și cântate (vezi exemplele din Top 10 Media Galaxy, Top 10 Diverta).
well. Ca să nu mai scriu atâta din nou, am să dau un paste unui răspuns pe care l-am dat unui dj, apropo de file-sharing:
„Problema download-ului ilegal e multifaţetată, în funcţie de subiectul în cauză. Dacă te referi la artiştii mainstream, sinceră să fiu, nu am idee cât de tare suferă dacă 9 oameni din 10 le fură muzica, însă în ceea ce priveşte artiştii mici ca imagine, aş putea spune că situaţia este dramatică. Să luăm artistul X, care face muzică Y, cu o valoare mai mult sau mai puţin criticabilă, la el în sufragerie sau într-o sală de repetiţii. Să zicem că reuşeşte prin mijloace minimale să tragă un demo sau un album în forma de pus spre vânzare. De aici ce se întâmplă mai departe? Y va trebui scoasă la expoziţie ca lumea să ştie de artistul X. Cum se face asta? prin:
a) promovare pe media (radio, TV, presă scrisă)
b) promovare prin prestaţii live
c) promovare pe internet.
Să luăm cazurile în particular.
a) X va ajunge pe media în cazul în care prezintă potenţial de mărire a audienţei. Cum prezintă un artist nou şi complet necunoscut potenţialul ăsta, mă depăşeşte.
b) X va presta live pe o anumită sumă, oferită de publicul care îl apreciază sau de un contractor care doreşte un anumit profit de pe urma artistului X, acesta constând ori într-o oarecare consumaţie a produselor din spaţiu, ori în ridicarea imaginii locului respectiv prin asocierea numelui cu artistul X. Cum ar putea face asta un artist nou şi complet necunoscut care probabil va aduna o mână de amici plătitori de bilet şi băutori de 4 beri, mă depăşeşte.
c) promovare pe internet. E, aici e aici. Ai posibilitatea, ca autor stăpân pe munca ta şi pe abonamentul de internet să îţi amenajezi un spaţiu al tău în care să îţi prezinţi produsul Y şi să speri că lumea va pica pe-acolo, va asculta şi va cădea pe spate, cuprinsă de isteria de a-ţi cumpăra în orice fel posibil produsul spre veşnică păstrare în colecţia personală de bijuterii artistice, lăudând tuturor prietenilor găselniţa nemaipomenită. Ce e se întâmplă de fapt în cruda lume reală este că nu prea mulţi au răbdare să caute şi să scurme comori pe un situleţ cu 2 accesări. Lumea se aşteaptă ca Y să îi apară în braţe strigând “ia-mă! Te rog!” cu atât mai mult nu-şi doreşte complicaţii de gen “de unde cumpăr”, “cum cumpăr”, “cu ce cumpăr”, cu atât mai mult cu cât nici nu e vreun mare nume cu care să se laude prietenilor. Aşa că bietul X rămâne cu un copil bolnav Y în braţe, sperând să vină vreun A&R rătăcit prin fabrici părăsite, păduri şi punctul b), să i-l adopte, sau îşi pune creaţia peste tot pe unde apucă, indiferent unde, la d/l sau stream, torrent sau odc, numai să ajungă la cât mai multe urechi.
Dacă tu crezi că vei avea succes ţinându-ţi cireaşa mai ceva ca pe rezerva federală, nu pot decât să-ţi ţin pumnii.”
Ceea ce i-am urat şi ştim noi cui. :-„
@ (d-_-b):
Crezi că dacă-ți pui creația peste tot pe unde apuci, că dacă folosești toate mijloacele de propagare, o să ajungă la cât mai multe urechi?
* 80% din utilizatorii de Facebook și twitter caută gagici single (sau nu?) pe profilele cărora să saliveze.
* 80% din download-urile pe DC++ sunt cu pornografie și cu manele.
* 80% din download-urile pe torente sunt cu pornografie și cu filme de Plaza.
Cifrele astea nu sunt chiar exacte, dar nici departe de realitate, îți spune asta un om care lucrează în domeniul online threats & antispam.
Trebuie ca muzica să vină la oameni. Ușor. Și des.
(d-_-b) e pentru interzicerea impotrivirii protestelor la adresa lipsei intentiei de a interzice initiativele pro-descurajare a antirezistentei impotriva pirateriei.
Ok, 80% Guta. Asta inseamna ca gata, n-are rost sa fii peste tot ? 20% poate fi FOARTE MULT.
Mmm, un pornache byron ne-ar duce departe ! Uita-te la Rammstein – Pussy 🙂
Versurile celor de la Stereophonics cred eu ca reprezinta foarte bine situatia in care se afla atat muzica romaneasca cat si cea internationala:
„It’s all money gum
No artists anymore
You’re only in it now
To make more, more, more”
Din pacate nu mai exista artisti adevarati (sau cel putin nu au mai aparut altii noi)… Lumea se indreapta din ce in ce catre muzica comerciala si este si normal avand in vedere ca pe toate posturile tv de muzica vezi numai muzica comerciala (tot felul de house-uri gen deepside djs, david guetta & stuff). Chestiunea asta este intr-un fel normala doarece daca cineva conduce in fiecare zii aceasi masina, chiar daca la inceput nu i-a placut, o sa se obisnuieasca pana la urma cu acea masina si chiar o sa-i placa.
O mare parte din vina o are mass-media pentru ca mass-media controleaza publicul…si daca in fiecare zii o sa transimiti muzica proasta, publicul o sa se obisnuiasca… mass-media ar trebui sa educe publicul iar ei in schimb mai rau il tampeste.
Legat de internet , nu cred k un fan care a cumparat albumul (sorry, nu sunt unul dintre ei:D) o sa fie prea fericit cand o sa vada peste 2 zile albumul free, gata de downloadat pe un torrent, oricum cat de o sa zica el k e mai bine sau ai originalul k ai alt feeling cand asculti originalul (si asa este)…dar tot o sa se oftice un pic.
Eu unul sunt dispus sa il urc pe un torrent daca vreti:D
O metoda interesanta de a va face publicitate ar fii ca toti fanii byron sa puna la status sau pe facebook un link catre site-ul vostru sa va asculte muzica…just a thought:D
in cazul asta toata lumea ar trebui sa se oftice, pentru ca albumul e pe siteul nostru full inca de la lansare.
Scuze, dar asta mi se pare aberant. Un produs original e un produs original si viceversa. Eu nu mor de ciuda ca am albumul x si el se gaseste si pe torente. Dar nici un mp3 nu va suna ca originalul si mai ales nu va ARATA ca originalul.
@Alex: cred ca NICIUN fan care a cumparat albumul nu regretă că a făcut asta când vede că a apărut a doua zi pe torente.
Aș vrea să văd undeva niște cifre legate de raportul de venituri obținute de o trupă din vânzări de albume / din concerte. Sunt foarte puțini oameni care cumpără un album dacă nu au auzit la radio / văzut prestații live ale acestuia. Deci aș zice că pe măsură ce trupa devine din ce în ce mai cunoscută, balanța trece de la partea cu concertele la partea cu albumele.
Nu stiu ce naiba s-a intamplat de a iesit asa de tampita propozitia aia…vroiam sa spun k oricat de mult o sa zica cineva k ii pare bn k a cumparat albumul tot o sa se gandeasca uite ce aiurea… eu am cumparat albumul si altii il downloadeaza gratuit… cu siguranta ca nu o sa-i para rau ca a cumparat albumul… o sa se oftice asa de faza in sine…
Intradevar albumul este free la voi pe site..dar nimeni nu o sa stea cu mozilla deschis sa asculte albumul…that’s what iTunes is for…or winamp:D
Oricum…noi, fanii Byron, nu o sa ne suparam niciodata daca o sa va vedem albumul/albumele pe net, idiferent daca am cumparat sau nu albumul. Tot o sa venim la concerte si sa va auzim live:D
Domnu’ Trifan, uite aici cifre:
http://www.informationisbeautiful.net/2010/how-much-do-music-artists-earn-online/
am ajuns sa cred ca in romanica, ca sa fii cunoscut trebuie sa canti cam vreo 4-5 ani de zile la rand cam la tot ce inseamna festivalul berii ,zilele orasului si alte sarbatori cu public care nu e platitor de bilet. dupa aceasta munca mai castigi sa zicem poate 10-20 % viitori platitori, stiu , suna crunt dar si bere gratis au facut asa, erectia 5 nu mai spun,.multi altii…. e grele!!! si e urat , asta e cel mai nasol! un fan mai vechi de pe timpul colaborarii lui byron cu R.A
(d-_-b), trifan vrea cifre live vs incasari discuri/downloads, poate alea ar fi mai relevante. In cazul nostru nu se pune problema sa cistigam ceva vreodata din vinzari de discuri. Speranta e sa-ti scoti banii bagati in studio si productie, ceea ce nu se prea intimpla (da, stiu, pare incredibil). Pe de alta parte, si noi sintem cu coada-n sus si vrem ultracalitate si ultraproductie. Asta, evident, costa bani. Mult mai multi bani. Nu o sa vehiculez cifre pe aici, dar de exemplu cdul nou are un cost de productie de cam 7-12 cduri jewelbox ieftine (in functie de tiraj). Vorbim doar de costul efectiv al multiplicarii, nimic despre studio, lansare, clip, marketing si alte chestii conexe dar care fac parte din acelasi buget (sa nu mai vorbim de faptul ca designerul a fost gratis :). E deci evident ca nici nu ne asteptam la vreun profit de aici, dar asta e o decizie pe deplin asumata, luata cu mult inainte. E pacat sa te zgircesti, pentru ca orice potential cistig ar fi oricum un mizilic, iar diferenta de calitate mult mai dureroasa. Eu unul sint de parere ca discurile ca suport fizic nu vor muri foarte curind, macar si pentru faptul ca artistii nu vor accepta asta, atit timp cit internetul nu le ofera o alternativa viabila, si nu in ultimul rind pentru ca, sa fim seriosi, una e sa ai 5 mp3uri pe ipod si alta e sa ai cdul ala frumos cu booklet cu muzica la cel mai inalt standard. Eu sint mai oldschool si mai audiofil, nu ascult mp3uri decit pentru a sti ce cd sa-mi cumpar, am o droaie de formaturi de nisa nascute moarte gen DVD-A sau SACD… Inteleg ca nu toata lumea e asa si e normal, dar nu cred ca poate nega nimeni atractia unui cd cu booklet fata de un cird de biti zburdind prin mobil.
Apropo de booklet, ati vazut cit de urite au devenit albumele romanesti ? Doamne ce urite si tipatoare sint majoritatea! Banuiesc ca e tot o chestie de taiere de costuri. Pac o poza cu cintareata, pac un titlu cu mereu acelasi font, gata, next. In conditiile astea, de ce as cumpara cdul ? Nu ma respecti ca ascultator, de ce sa te respect ca un cumparator ?
Concluzia aici ar fi ca vad cdul in noua ordine ca pe un premium pentru fani, nu ca pe un instrument de publicitate. Nimeni nu va cumpara ceva ce n-a ascultat. In plus tirajele sint mici si nu se refac prea des (daca se refac). De aia sint un pic ipocrit si arunc sugestii-pirat. E mult mai important pentru noi sa avem notorietate mai mare decit sa avem vinzari mai mari. Stiu, sint legate.
Revenind la bani.
In general nu ai cum sa faci bani din vinzari, atit timp cit ele sint atit de mici (in Ro ai disc de aur la 20 000 si platina la 30 000, adica nimic pentru aia de afara). E deci foarte clar ca doar citeva nume mari pot sa cistige ceva bani din asta, dar oricum incasarile sint marginale pentru cit iau ele din alte surse. Articolul cu pricina e si el elocvent in ceea ce priveste potentialul veniturilor de pe net – zero.
Probabil cea mai profitabila zona este muzica de reclame, din care ies niste bani absolut incredibili pentru un efort minim. E aproape imposibil sa intri acolo, sint in general aceleasi nume care lucreaza, de obicei lume pe care n-o vezi in luminile rampei – n-are nevoie de asa ceva.
Alte surse sint UCMR si CREDIDAM, doua organisme care platesc drepturile de autor pentru materiale difuzate. Din pacate au un mecanism greoi si complet opac (cu tot felul de paradoxuri gen colegi de trupa cu declaratii identice iau cu totul si cu totul alte sume), iar banii sint foarte putini pentru o trupa care nu prea e difuzata. Pentru cei dintre noi care apar foarte des la televizor sint niste bani decenti insa.
Dar pentru o trupa de genul nostru, liveul este singura sursa viabila de venit. Aici apar probleme: cit de des poti sa cinti intr-un singur oras ? Publicul, in mare, e cam acelasi. Eu nu contenesc sa ma mir si sa ma bucur de cit de multi oameni vad venind la aproape concertele. Sint unii care sigur au fost la mai multe concerte byron decit mine !
Cu siguranta avem niste prieteni de nadejde.
Dar nu poti sa-i plictisesti. Si, ca sa nu-i plictisesti, ar trebui sa scoti piese si sa cinti mereu alte chestii pe banda rulanta, iar asta nu ai cum sa o faci. Apelezi la tot felul de artificii sa incerci sa mai schimbi cite ceva, sa-i mentii interesati. Sigur, aia mari in turneu nu schimba o nota, dar asta nu tine la trupe mici. Aici eu si cu Dan sintem in contradictie, dar ajungem mereu la un compromis. Si el are dreptate, tot schimbind risti sa alienezi/derutezi nou-venitii.
Habar n-aveti ce razboaie se dau si citi neuroni mor pentru satisfactia voastra 🙂
Dar, repet: nu poti cinta de mai mult de 2, hai 3 ori pe luna in Bucuresti, si maxim una in tara in orasele mari (in alea mici nici nu stiu daca are rost sa incerci pina nu esti cunoscut). Asta-i viata. Lumea nu prea mai are bani, sint tone si tone de concerte mari si misto (si scumpe), e de inteles.
Ca sa poti sa stringi un pic de lume intr-un loc trebuie sa cinti de cel putin 3-4 ori acolo in experienta mea. Sint orase in care n-a auzit nici dracu de noi, am avut cintari de-a dreptul sinistre in unele. Si erau orase mari.
Mai trist e ca, atit timp cit exista discrepanta asta majora intre puterea de cumparare dintre Bucuresti si provincie (si cu siguranta si obiceiurile de consum si asteptarile pentru un pret de intrare), in tara cinti de obicei pe bilete. Asta se traduce in general financiar prin „3 cintari in tara = 1 in Bucuresti”. Sigur, e fain, drum, povesti, lume noua, aventuri de pahar. Dar cind tragi linie si scazi oboseala, logistica, nervii, timpul, nu prea da bine. Dar trebuie s-o faci, ca sa poti construi.
Nu in ultimul rind: liveul e o chestie cumva sezoniera (din fericire nu chiar atit de sezoniera ca vacanta la mare in Romania), cu variatii mari si cu o componenta de fortuit atit de mare incit nu poti planifica absolut nimic. Nici macar cheltuielile pentru albumul urmator.
Despre Festivalurile berii si zilele orasului, corect, dar trebuie in primul rind sa poti sa ajungi acolo 🙂 Festurile de criza includ doar nume mari. Aceleasi. E si normal, primaria e interesata ca romanul sa vina sa cumpere micul si berea. Citi ar veni sa cumpere micul si berea la byron ?
Taci ca mi-ai dat o idee. Festivalul micului byronian. A Little Bit Deranged. Un mic putin deranjant. Ca toti micii lasati un pic in soare la festuri. Sa familiarizam ascultatorul de byron cu micul si invers, sadind astfel saminta viitoarelor paranghelii electorale sau nu la care vom fi sigur invitati. In deschiderea Iris.
http://www.roadrunnerrecords.com/news/Porcupine-Tree-Frontman-Defends-the-Art-of-Listening-to-Music-in-the-New-York-Times-21397.aspx
exact despre povestea cu mp3ul vs cd. De la nenea Porcupine Tree, o trupa care inca mai scoate albume in formatele alea audiofile de care vorbeam mai sus. Si care suna cum suna. Cititi si articolul la care raspunde, merita.
dear all :p
ii stiti pe Glen Hansard si pe fata aceea, Marketa Irglova? Mad Season, altfel spus?
Well.
Daca ei nu jucau in minunatul film „Once”, pun pariu ca yo nu aflam pana la ora asta de existenta lor.
Faceti rost de un film in care sa jucati. Printre voi trebuie sa fie cel putin unul (daca nu toti) care sa reuseasca o prestatie actoriceasca decenta.
Mi-e imposibil, de asemenea, sa cred ca nu veti gasi un scenariu misto (6f ?), (nu neaparat despre o trupa, poa’ sa fie si o poveste de alt gen, trupa fiind „in fundal”), un regizor prieten dispus sa devina faimos ( :p) pe aceasta cale si un sponsor cu creier si/sau inima, si nu neaparat bilionar in euro.
Btw, in film poti sa faci practic orice, oricat de scandalos :p, fara sa iti afecteze neaparat reputatia.
Well?
Astept felicitari :p
“esti piratat = existi”… ceea ce e foarte discutabil…uite, de exemplu, am cautat saptamani pe net o subtitrare pt “Chopper”, un film genial, cu Eric Bana in rolul principal, si nu exista nici macar in engl (limba vorbita e australiana “de puscarie”, so, iti imaginezi de cate ori a trebuit sa rewind ca sa inteleg 😀 ) …desi filmul e foarte, foarte bun…deci e foarte discutabil cat de relevant e ca indicator…
Faptul că filmul este „foarte bun” nu înseamnă că „există”. Este diferen-a dintre valoare şi notorietate. De cele mai multe ori condiţia este chiar să fie prost ca să fie cunoscut(nu mă refer la filme, neapărat).
Daca spuneti ca din concerte trebuie sa iesiti cum trebuie, va propun sa cantati mai mult unplugged, sa cantati o piesa doua a cappella, sa aveti invitati gen Artan, Andries, Ada Milea, Mihnea Blidaru, sa va uniti cumva mai multe trupe si sa faceti concerte impreuna. Tind sa cred ca cel cu Luna Amara va avea mare succes.
Concertele Byron sunt ok, dar pe la mijlocul lor simt nevoia sa stau jos. Melodiile lente sunt excelente, dar ai nevoie de spatiu pentru ele, ai nevoie de o alta atmosfera. Pastrati piesele mai tari pentru cluburi unde lumea sta in picioare si cantati-le pe cele mai lente in locuri unde se sta pe scaun, nu stiu… imi dau si eu cu parerea.
Mi-a placut mult la inceput sa merg la concertele Byron, de la primul concerte pana la al… nu stiu… au fost cateva… pe urma aveam impresia ca toate seamana si doar clubul diferea. Si trebuie o piesa roc, o piesa la care sa tipe lumea (Essential Piece s-a apropiat de mult). Era cam aiurea la inceput cand lumea striga la bis „Lazy”. Primul album trebuia cantat mai mult acustic, cred, are mai multe piese care te fac sa-ti tii iubita aproape, sa bei un pahar de vin si sa stai linistit.
Si, da, faceti un film. 🙂
@6f : -„cat de urate au devenit albumele romanesti”? dar cand au fost frumoase? pe vremuri? vinilurile Celelalte cuvinte? Phoenix? sau care?
-„habar n-aveti ce razboaie se dau…” omg…oricum e mai bine decat discutiile/dilemele membrilor trupei din „This is spinal tap”… :p (sper ca ai vazut)
-„micul deranjat”…naah.
-„in deschidere la Iris”…poate Iris in deschidere la Byron. in campania electorala a Partidului decentilor boemi introspectivi. PDBI.
@6f : „M-am dus la Media Galaxyul de linga mine la sectiunea de muzica ro. Stiu ca au un top al vinzarilor. Lasind la o parte cele citeva surprize (am gasit Forbidden Drama in raft !!! E drept, era sigilat si pus la muzica straina, dar totusi !) ”
auzi, btw, 1) tu ce parere ai despre faptul ca la media Galaxy erati la standul de muzica straina? I mean, nu ar trebui sa fie acolo, nu? a cui e vina? cine va face mercantizarea?
si, no.2), l-ai mutat si tu la „romaneasca”? ar fi fost tare sa te certi cu vreun shop assistent si sa ii arati, la final, buletinu’: „buey, yo sunt din trupa, so, iti spun eu ca suntem la „romaneasca”!
Despre film, e o idee. Iata citeva aspecte:
-nu toata lumea e Chirila. Asta am vazut la filmarile pentru site (care sper sa iasa anul asta totusi). Asta e, nu toti artistii sint automat actori.
-Citi dintre voi au auzit de Hanno Hofer chitarist-vocalistul pentru ca au vazut un film regizat de el ? Sa zicem Ajutoare din strainatate.
-dar poate cel mai important: uite, clipul Losing control. A fost facut exact in directia asta, de scurt metraj. Cu actor profi, cu mijloacele pe care ni le permitem. Clipul a fost totalmente desfiintat de toata lumea pe unde l-am pus. Ca un student face mai bine, ca se vede prost, ca e amatoricesc. Mie nu mi se pare deloc asa, dar eu nu sint critic de film asa ca tac. Ce pot sa spun este ca echipa de lucru si Ovidiu sint niste profesionisti de prima mina, cu foarte multa experienta – apropo, tot ei au filmat si dvdul. Ideea e: nu poti mult mai mult de atit. Sponsori, povesti. Sa fim seriosi. Abia mai misca bugetele de marketing.
Si, o data facut, ce faci cu el ? Cine ti-l distribuie ? Unde ? Uita-te la clipuri. Nu ti le da mai nimeni. Mai curind te bagi in filmul altuia.
oae, multam de idei. Gindeste-te si tu un pic. Crezi ca oamenii aia vin gratis ? Unii dintre ei costa mai mult decit noi toti la un loc. In plus, am mai facut-o deja, de multe ori. Cred ca ne-a ajutat, dar poate nu asa cum te-ai astepta.
Faptul ca avem doua tipuri dramatic diferite de concerte e o chestie buna, zic eu. Chiar as mai face un tip.
Partea cu plictiseala la concert e cea care mi se pare cea mai interesanta si as vrea sa se dezvolte putin aici. After all, noi nu sintem niciodata in publicul nostru cind cintam si nu stim ce vede/simte lumea. Dan face in opinia mea playlisturi echilibrate si variate, alterneaza tempouri rapide cu lente.
Despre coperti: parca erau mai dragute acu citiva ani, adica nu m-au zgiriat chiar asa rau pe retina. Nu ma refer la copertile de vinil vechi ro, desigur.
Paradoxal poate, cred ca byron are sanse considerabil mai mari sa fie vindut ca trupa straina. L-am lasat acolo 🙂
Cred că până la urmă totul se poate pune bine pe roate dacă îți atragi de partea ta în continuare oameni de calitate, care să aibă expertiză în domeniile de care ai nevoie: tehnic, muzical, PR.
În primele două, după părerea mea, byron stă destul de bine. Stau dovadă materialele scoase până acum. Da, mereu e loc de mai bine, ați zice cu toții. Dar e bine.
Cel mai important, după părerea mea, e PR-ul. Trebuie atrași în acest proiect oameni entuziaști care au foarte multe cunoștințe în lumea media (TV, Radio), și care:
* ori nu au avut contact cu muzica byron, deși sunt amatori ai muzicii de calitate în general
* ori nu au privit promovarea acestei trupe ca o provocare.
Stă mărturie campania lui Daniel Răduță: Cu suficiente cunoștințe în locurile potrivite și EXTREM de mult efort se poate ajunge la 150.000€ și la o notorietate media aproape excesivă în câteva luni. Ok, poate ștacheta la Daniel a fost mai înaltă, și motivațiile au fost și hiper-emoționale, dar se poate reuși și în cazul byron.
Poate se va ajunge să nu ne mai punem veșnicele întrebări:
* de ce nu se dă byron la Guerrilla?
* de ce nu se scriu review-uri?
* de ce nu se fac (suficiente) reclame la radio / TV?
* de ce nu vin televiziunile la concertele mari să facă o știre, etc.
@6fingers:
„Faptul ca avem doua tipuri dramatic diferite de concerte e o chestie buna, zic eu. Chiar as mai face un tip.”
Care? Cu participare instrumentală din partea publicului? Că mă bag și io la tobe 🙂 Sau la cajon, că tot am primit cadou :))
6f, tu te pricepi si la marketing? asa a stabilit mkting-ul vostru? ca ar fi sanse mai bune sa se vanda la „straina’??? sau e strict opinia ta? sau e wishfull thinking ? (adica si tu crezi ca nu te-ai nascut in locul potrivit) :)))
ca eu zic ca are fix aceleasi sanse, doar ca se creeaza niste confuzii nedorite daca sta la „straina”. mie nu mi se pare ok si nu cred ca e profi sa il lasi acolo. e o chestie legata de identitatea brand-ului etc etc…decat daca e vreo prevedere, pe undeva, ca, daca sunt versuri in engleza, intra pe stand-ul cu „straina”…ceea ce mi s-ar parea complet aberant, imho, dar, in fine.
partea cu plictiseala la concert…eu as dezvolta un pic show-ul… facut ceva interactiv…gen impartit fise (plecand de la textele voastre…sau de la o tema funny) care trebuie completate de public si citit, apoi din raspunsuri…de fapt pare cam nerdy ce zic yo aici…sau sa se faca o „caciula” in care publicul sa puna cover requests…si la final sau whenever, sa se traga una (doua) din caciula 😀 si sa se presteze de catre, si anume voi, ce a iesit din caciula ! va bagati ? :p
cat despre film, nu m-ai inteles. s-o iau altfel.
tu crezi ca Liceenii e un masterpiece of acting performance?
dar asta nu i-a impiedicat pe Stefan Banica sau pe Oana Sarbu sa devina idolii unei generatii…catching my drift, now?
sper ca ai vazut Liceenii :)))
de fapt, rectific. sunt 110% sigura ca sunt sanse mai mici sa se vanda daca e pe standul cu muzica straina.
cei care va cauta cd-urile le vor cauta, logic, la muzica romaneasca.
cator dintre acestia le va trece prin cap sa va caute la straina? mie nu mi-ar fi trecut daca nu ziceai tu aici.
sa nu ne ambalam.
pe rind:
-romanul se pricepe la orice, nu stiai ? Mai ales daca a terminat ASE-ul. Iar „cred” implica o asumare unilaterala a parerii. Dar nu asta era ideea. Am vazut UN disc cu byron, probabil vreun retur prafuit pierdut pe drumul spre casare. Daca cineva ar cauta byron de cumparat ar sti unde sa caute. Sigur nu la Media Galaxy, oricum. Ma gindesc ca cineva, orbecaind printre discurile straine, va da peste unul care arata interesant si costa cu 20 lei mai putin decit media celorlalte. Iar eu nu am a-mi justifica actiunile. De ce o fac ?
-wishful se scrie cu 1 l, ca si peaceful si plentiful si beautiful.
-m-am nascut acolo unde m-am nascut. Potrivit pentru ce sau pentru cine ? As fi preferat sa ma nasc miliardar, da nu mi-a iesit de data asta.
-ma indoiesc ca vreunul din trupa byron si-ar dori o adoratie te tip banician sau ar fi prins altfel decit legat intr-o asemenea productie. Nu, nu am vazut Liceenii niciodata in intregime, doar secvente, dar mi-a ajuns. In 87 eram in clasa a sasea, nu aveam cum sa ma identific cu aia, iar mai tirziu era mult prea tirziu, deschisesem ochii, rock alea alea.
Despre cintarea la comanda, am incercat o data treaba asta, nu mai tin minte cind, demult. A iesit o varza. Experimentul mi-a dat concluzia ca-publicul in general vrea sa fie surprins. Si eu as face la fel in pozitia asta.
Dar probabil ca vom mai primi propuneri cu anumite ocazii.
Si cu cajon 🙂
Oricum, multumim pentru feedbackul pasionat !
@trifan
Ok, ia sa incercam asa: de miine bagam Guerrilla la greu. I don’t want to entertain you. Fiti pe faza.
Despre al treilea tip, am citeva idei, dar asta e bucatarie interna, pentru moment o lasam asa.
Cazul Daniel Raduta intr-adevar a fost o chestie care a luat o amploare incredibila, era peste tot. Dar nu poti compara, omul ala chiar murea de-adevaratelea, noi mai avem pina la inanitie.
Bingo, PRul. Din fericire in ultima vreme incepem sa stam din ce in ce mai bine la capitolul asta. Sa vedem ce urmeaza.
cum ce urmează? al treilea album! 😀
ref discul vostru la standul de muzica straina
evident, nici eu nu sunt profesionist in mkt 😀 (si am terminat tot ASE, btw :)))
e un schimb de idei intre doi amatori, pornind de la fapte si bazat pe deductii de bun simt.
(re)citez ce ai spus : „Paradoxal poate, cred ca byron are sanse considerabil mai mari sa fie vindut ca trupa straina”
eu cred ca am contraargumentat destul de logic.
reply-ul tau e pe langa, I’m afraid. acuma adaugi si alte lucruri care ma contrariaza prin superficialitate, to be mild.
de ex., in ce priveste comportamentul consumatorilor, spui : „Ma gindesc ca cineva, orbecaind printre discurile straine, va da peste unul care arata interesant si costa cu 20 lei mai putin decit media celorlalte.”
??
eu nu cunosc pe nimeni care sa orbecaie printre discurile straine si sa cumpere un CD pentru ca : „va da peste unul care arata interesant si costa cu 20 lei mai putin decit media celorlalte”
mai spui : „Daca cineva ar cauta byron de cumparat ar sti unde sa caute. Sigur nu la Media Galaxy, oricum.”
dispretuiesti Media Galaxy? well, my dear, nu poti avea pretentii de notorietate din moment ce excluzi unele outlet-uri…presupui, din start, ca cei care va cauta in Cora, de exemplu, sau Real, „nu STIU unde sa caute”… adica e vina lor, de ignoranti ce sunt, pentru ca nu va cauta in Carturesti si Muzica (Diverta?) sau ca nu cumpara online…poate multi sunt un pic mai comozi si/sau grabiti.
ai fi preferat sa te nasti miliardar?!? really? nu ma asteptam sa spui asta … sper ca realizezi ca, daca te nasteai miliardar, acum nu ai fi fost DELOC ce/cum esti…
da, sorry, 1 „l” 🙂
pff… eu vedeam mai mult ca pe un experiment de improvizatie, sort of…ba surpriza ar fi si pentru public, ca eu nu stiu ce pune in caciula vecinul din dreapta…
dar, daca tu spui ca asta ar fi un „cantat la comanda”, ca si cum ar fi ceva umilitor pentru voi, asa o fi…(ca la nunta, sau, cum? hmm…)
stiam si eu, dupa cum am spus, de altfel, ca Liceenii e un rahat de film si imi imaginasem ca nu l-ai vazut.
so, dupa parerea ta, daca ar fi sa va implicati intr-un asemenea proiect (pentru a castiga notorietate -repet premiza discutiei, just in case) acesta ar trebui sa indeplineasca si conditia excelentei din punct de vedere al calitatii, sub toate aspectele, sa fie si cu un buget ultra mic, si…mai ce?!? no offence, you need a reality check…
da, probabil ca e mai complicat decat vad eu, de aici de la mine 🙂
o sa ma abtin sa-mi mai dau cu parerea, pe viitor, asa cum au facut cei mai multi.
recunosc ca am pus prea multa pasiune, e un defect al meu…
(to myself : why can’t I just shut the fuck up?)
offtopic : ce cred eu, insa, este ca tu, ca un scorpion ce te afli, ai deja un raspuns la intrebarea pe care ai adresat-o cititorilor in articol, si ai iscat discutia pregatit din start sa respingi cu gratie superioara sugestiile, si sa vii la final cu niste concluzii/solutii pe care le aveai TU (si numai tu) deja, caci, precum toti scorpionii din lumea asta, u know better 😀
nu sunt eu experta in prea multe, dar in scorpioni chiar sunt. beware, muahahaha :p
nu ca as fi avut eu mari sclipiri de geniu, ca nu am facut decat sa fac copy/paste de la altii, ref cum au facut ei ca sa treaca de un anumit prag de notorietate.
now you can hate me 🙂
@rogue aura
„dispretuiesti Media Galaxy? well, my dear, nu poti avea pretentii de notorietate din moment ce excluzi unele outlet-uri…presupui, din start, ca cei care va cauta in Cora, de exemplu, sau Real, “nu STIU unde sa caute”… adica e vina lor, de ignoranti ce sunt, pentru ca nu va cauta in Carturesti si Muzica (Diverta?) sau ca nu cumpara online…poate multi sunt un pic mai comozi si/sau grabiti.”
Nu dispreţuieşte nimeni Media Galaxy şi nu exclude nimeni anumite outleturi ci anumite outleturi exclud un anume tip de artişti şi anume pe cei care nu sunt deja notorii dintr-un motiv foarte simplu: nu fac bani de pe urma lor. Ne-am lămurit aici?.
Cumpărătorul/ascultătorul de byron poate fi orice numai ignorant nu drept pentru care ştie că muzica pe care o ascultă o va găsi aproape în exclusivitate la Cărtureşti, indiferent despre ce trupă este vorba. Din păcate sunt doar câteva magazine de cd-uri care au pe rafturi şi muzică. Şi aici nu fac un apropo elitist la muzica byron, dar caută tu discografia Peter Gabriel, Zappa, Floyd, Bowie, Dave Matthews oriunde altundeva şi spune-ne şi nouă unde ai găsit.
“ai fi preferat sa te nasti miliardar?!? really? nu ma asteptam sa spui asta … sper ca realizezi ca, daca te nasteai miliardar, acum nu ai fi fost DELOC ce/cum esti…”
Să n-o dăm în teorii existenţiale, shall we? Subiectul e complet altul.
“so, dupa parerea ta, daca ar fi sa va implicati intr-un asemenea proiect (pentru a castiga notorietate -repet premiza discutiei, just in case) acesta ar trebui sa indeplineasca si conditia excelentei din punct de vedere al calitatii, sub toate aspectele, sa fie si cu un buget ultra mic, si…mai ce?!? no offence, you need a reality check…”
Reality check: “las-o mă, că merge şi-aşa” ? Păi atunci cred că ar trebui să arunce art-workul la care a muncit atâta la gunoi şi să pună un print alb negru tras la xerox, să concedieze toată echipa tehnică cu care s-a lucrat la cd-uri până acum şi să lucreze cu unii de la radio sulina sau ceva şi să vândă toate sculele pe care le au şi să cânte pe Reghin.
“da, probabil ca e mai complicat decat vad eu, de aici de la mine
o sa ma abtin sa-mi mai dau cu parerea, pe viitor, asa cum au facut cei mai multi.”
Sunt destui care dau cu bâta-n baltă fără să ştie cât e de adâncă, lasă. E foarte bine că sunt păreri multe, chiar dacă ideile sunt puţine, altfel n-ar mai exista termenul de brainstorming.
Cine ştie cum se găseşte o soluţie genială scoasă din zodiacul scorpionului.
Now YOU can hate ME.
loughing out very loud…
cum ai zis? „Nu dispreţuieşte nimeni Media Galaxy şi exclude nimeni anumite outleturi ci anumite outleturi exclud un anume tip de artişti şi anume pe cei care nu sunt deja notorii dintr-un motiv foarte simplu: nu fac bani de pe urma lor.” ?
pai doar ce zise 6f, nu eu, ca erati pe raftu’ lu’ Media Galaxy…
foarte prost contra-argument 🙂 u can do better, I know 🙂 si inteleg perfect ca n-o sa dai tot ce poti intr-o discutie cu un neica nimeni, oc :p
pai cine a zis sa coborati standardul de calitate in privinta produsului muzical?!? eu in nici un caz ( acum e clar ca n-ai citit toata discutia, dar inteleg si asta, pentru ca ne-am intins mult prea mult pentru rabdarea/timpul unui om normal)
era vb de mai putine pretentii cand e vb de implicarea (din motive de promovare, repet) in diverse ALTE chestii…nu vad cum este acceptabil sa stai pe canapeaua lui capatos a doua zi dupa ce si-a asezat acolo fundul simona senzual, fiind primita cu la fel de mult interes, dar sa participi la cast-ul unui film care nu e neaparat de Oscar, nu ar fi acceptabil.
inca nu am motive suficiente sa te urasc 🙂 try harder :p
ps : mai bine spune ca n-ai/n-aveti timp/chef sa va mai „complicati” si cu asa ceva.
pacat, ati fi avut sansa sa educati gusturile muzicale ale unei generatii. dar mai intai ar fi trebuit sa ajungeti la ea…
dar poate ca o sa le treaca altora prin cap sa o faca, cine stie 🙂
acuma poti sa ma acuzi si de utopie, n-ar fi prima data cand aud asta 🙂
„nu exclude nimeni anumite outleturi ci anumite outleturi exclud un anume tip de artişti”. *
* a nu se pune „Media Galaxy” în loc de „ţâşpe alte magazine cuprinse în cele două cuvinte <>”
Sau orice magazin poate fi numit Media Galaxy?
aveam impresia că eşti „O” nu „UN”. Scuzele mele.
Era vreun concurs de care o are mai mare aici?
„pai cine a zis sa coborati”
vorbeşti cu mine sau cu trupa? că nu ştiu dacă să-ţi răspund sau nu, n-aş vrea să vorbesc în numele altcuiva.
valabil şi pentru ” n-ai/n-aveti timp/chef sa va mai “complicati” si cu asa ceva.”
Mă gândesc că îi cunoşti pe toţi personal de ştii ce au chef sau nu. Norocoaso!
„încă nu am motive ţufiţiente ţă te ulăsc 🙂 try harder :p” – să-ţi trimit un test de IQ, prin mail?
„acuma poti sa ma acuzi si de utopie”
Nu te-am acuzat de nimic, poţi reciti pentru a doua oară ce am scris. Acolo e cel mult treaba celor în care arunci cu replici ieftine deşi pretinzi că ai intenţii să-i ajuţi. Sau am înţeles eu greşit prezenţa ta pe blogul ăsta?
yeeee
scandal !
Daca mai continuam un pic o sa apara si Click. Asta am urmarit de fapt. Asa e, m-ai prins, raspunsul il aveam de la inceput: SCANDAL! Asa sigur ne crestem notorietatea, merci Aura !
Recunosc, de asemenea, ca sint gay.
Si negru.
A, si satanist, normal. Am o pisica neagra !
Aura, in ultimele posturi ai aroma de troll. Eu ti-am raspuns pe un ton civilizat, sper. Daca treaba continua asa n-o sa mai raspund.
Pe rind:
-media galaxy: gresit. Eu am spus asa: „Daca cineva ar cauta byron de cumparat ar sti unde sa caute. Sigur nu la Media Galaxy, oricum”.
(d-_-b) a inteles ce voiam sa zic, si anume: ultimul disc se gaseste in putine outleturi, iar locurile unde e de vinzare cu certitudine sint Carturestiul si Muzica, iar daca cineva il vrea si nu-l gaseste nu-mi imaginez ca se va duce in toate magazinele, e mult mai simplu sa dea un mail aici pe site. Discul Forbidden Drama, ca si Acoustic Drama, este epuizat in acest moment, si faptul ca am vazut UN exemplar pierdut la MG (care nu stiu cum a ajuns acolo, nu stiu sa fi fost vreodata distribuit prin mg) era un prilej de distractie si mirare, atita tot. Din punctul nostru de vedere, ar fi nemaipomenit sa fim in toate outleturile posibile, inclusiv pe tarabele de manelisti. Cum sa dispretuim Media galaxy ???
-stiu cum e sa cinti la comanda in trupe de coveruri. An facut-o. Nu e deloc placut sa fii lautar. Ma rog, pentru mine. Dar nu am spus asta, in plus am zis si ca vom repeta experimentul la un moment dat.
-no offence, you need a reality check…
Oho, da ! foarte adevarat !
Pentru ca pina acum toate proiectele legate de byron au incercat sa indeplineasca si conditia excelentei, da. Poate n-au iesit, dar macar s-a incercat. Dan mai ales are o alergie acuta la compromis.
-asta cu „loughing” sigur e capcana pentru nazistul ortografic, asa ca n-o sa zic nimic 🙂
-sorry, nu cred ca pozitia stelelor si planetelor la momentul nasterii iti poate influenta in vreun fel caracterul. Astrologia e pentru mine ulei de sarpe, si a fi specialist in scorpioni implica altceva. De exemplu sa le prinzi muste, sa le schimbi apa, sa le dai muschiulet iarna cind n-ai muste, sa-i tii separati sa nu se manince intre ei… e greu. O stiu prea bine.
Nu mi se pare ca am demontat definitiv pareri, am spus doar ce cred despre fiecare. Oricum, orice propunere a fost retinuta, indiferent de ce am zis. Da, inclusiv ale tale. Da, si filmul.
-aaa, ce bine ar fi sa am solutia si sa astept sa vin la final cu ba fraierilor uite asa se face, worship me. Demersul meu e sincer, chiar eram curios ce pareri aveti.
Solutiile unora nu functioneaza intotdeauna si la altii, din pacate.
-una e sa stai pe canapeaua lui Capatos indiferent ce tite au fost inainte si sa-ti prezinti produsul in care crezi si alta e sa iti bagi creatia in albia porcilor. Canalele de promovare a artei tale nu conteaza atit timp cit nu o afecteaza. Nu e nici o rusine sa prezinti lucrul in care crezi intr-un mediu pe care nu-l respecti. E doar dificil/neplacut.
-(d-_-b) , sezi mumos 🙂
-nu pretind ca le stiu pe toate. Sint o simpla persoana inteligenta, ca si tine, ca si milioane de alti indivizi cu scoala si cu ceva in cap, ca si marea majoritate a celor care citesc si scriu pe acest blog. Si eu gresesc. Des. Si imi cer scuze anticipat pentru asta.
Gata, acum putem sa ne injuram.
In incheiere am mai primit o sugestie simpatica: „mergeti si voi la Londra vreo 2 luni si cintati”.
Si hai sa nu transformam threadul asta in
si, deci, sintem pe Guerrilla de azi !
Guerrill-ajuta !
şi acum ontopic, uite ce vă sfătuieşte Trent Reznor să faceţi:
* Forget thinking you are going to make any real money from record sales. Make your record cheaply (but great) and GIVE IT AWAY. As an artist you want as many people as possible to hear your work. Word of mouth is the only true marketing that matters….
Deci avanti popolo!
* Parter with a TopSpin or similar or build your own website, but what you NEED to do is this – give your music away as high-quality DRM-free MP3s. Collect people’s email info in exchange (which means having the infrastructure to do so) and start building your database of potential customers. Then, offer a variety of premium packages for sale and make them limited editions / scarce goods. Base the price and amount available on what you think you can sell. Make the packages special – make them by hand, sign them, make them unique, make them something YOU would want to have as a fan…
până aici, s-a făcut.
* The point is this: music IS free whether you want to believe that or not. Every piece of music you can think of is available free right now a click away. This is a fact – it sucks as the musician BUT THAT’S THE WAY IT IS (for now). So… have the public get what they want FROM YOU instead of a torrent site and garner good will in the process (plus build your database)….
sorry managementu’, asta-i realitatea 😀
* Have your MySpace page, but get a site outside MySpace – it’s dying and reads as cheap / generic. Remove all Flash from your website. Remove all stupid intros and load-times. MAKE IT SIMPLE TO NAVIGATE AND EASY TO FIND AND HEAR MUSIC (but don’t autoplay). Constantly update your site with content – pictures, blogs, whatever. Give people a reason to return to your site all the time. Put up a bulletin board and start a community. Engage your fans (with caution!) Make cheap videos. Film yourself talking. Play shows. Make interesting things. Get a Twitter account. Be interesting. Be real. Submit your music to blogs that may be interested. NEVER CHASE TRENDS. Utilize the multitude of tools available to you for very little cost of any – Flickr / YouTube / Vimeo / SoundCloud / Twitter etc.
s-a făcut şi asta.
* If you don’t know anything about new media or how people communicate these days, none of this will work. The role of an independent musician these days requires a mastery of first hand use of these tools. If you don’t get it – find someone who does to do this for you. If you are waiting around for the phone to ring or that A & R guy to show up at your gig – good luck, you’re going to be waiting a while.
idei, careva?
nu s-au dat mp3uri, sint ascultabile pe site, asta e altceva. Dar ce zice omul asta mi se pare foarte adevarat.
nu vad de ce la Media Galaxy s-a putut, si la ceilalti nu se poate, cu un pic de efort; cu conditia, evident, sa iti doresti sa…mi-a trecut prin cap ca nu sunteti acolo pentru ca nu s-a vrut prea mult asta…si ca s-a considerat ca nu „e de nivelul vostru” sa fiti acolo; chiar as fi curioasa daca ati incercat, macar, sa distribuiti si in alte parti. (uite, iti dau posibilitatea sa ma faci tandari cu raspunsul : „bineinteles ca am incercat si nu ne-au acceptat” si o sa te cred pe cuvant)
eu chiar as vrea sa stiu daca e cazul sa ii injur pe astia de la super-market-uri, sau nu.
citez din articol: „Va provocam la o discutie pe marginea asta. Nu poti sa stii niciodata de unde apar idei misto si utile”
personal, nu cred ca am aruncat cu replici ieftine, au contraire.
dar e dreptul tau sa apreciezi cum consideri de cuviinta.
ce-i drept, am tendinta sa devin excesiv de ironica intr-o controversa, mai ales atunci cand ma ciocnesc de…conservative conceededness, ca nu stiu cum sa-i zic pe romaneste…iar ironia poate sa distraga atentia de la fondul problemei, atunci cand sunt atinse orgoliile mai sensibile, ca de avut, avem toti…
„vorbeşti cu mine sau cu trupa? că nu ştiu dacă să-ţi răspund sau nu, n-aş vrea să vorbesc în numele altcuiva.”
hmm…vorbeam cu toti cei vizati de problematica respectiva, dar mai ales cu autorul articolului, presupunand ca a fost o initiativa in nume propriu.
nu, nu va cunosc, dar am avut acum ocazia sa aflu cate ceva…
sunt foarte constienta ca fiecare dintre voi se straduieste foarte mult, iar aprecierea mea fata de rezultatele artistice e pe masura pasiunii cu care am pledat/despicat firul in 4 aici.
i-as atrage atentia autorului articolului ca problema pe care o ridica tine de business. cand vine vorba de business, problemele se pun la modul cel mai rece. there is no other way.
da, in definitiv e treaba voastra, ai dreptate.
mult noroc!
@ (d-_-b)
pff…pai, daca ati facut deja tot ce spune tipul ala destept, ce nu merge?
si as fi vrut sa vad niste rezultate obtinute de altii dupa ce au aplicat strategia asta. in ROMANIA!
„new media or how people communicate these days” in ROMANIA! si cam cati sunt cei care? asta e target-ul vostru? a, pai daca asta era, I rest my case.
in fine, deja sunt pe dinafara cu mult, imi recunosc necunoasterea/inapoierea in ce priveste noile strategii de mkting 🙂
@6f : nu mai am putere sa raspund, m-a obosit Clara :p…de altfel am spus demult ce aveam de spus…si am sentimentul acut ca demult nu mai citea nimeni ce spuneam eu, inca de pe la jumatate :)))
very funny desenu’ 😀 daca voiai sa-mi sugerezi sa Get a life (sorry ca citez din altii), no need to worry about me. really 🙂
@aura: stai un pic. Autorul articolului sint eu, 6fingers, iar opiniile mele nu sint neaparat si ale trupei byron (cu exceptia cazurilor cind ma exprim la pers 1 pl). Poate ar fi mai util sa apara @fingers, respectiv @(d-_-b) pentru raspunsuri. Sint oameni diferiti, si fiecare e direct raspunzator pentru ceea ce spune. Nu as dori confuzii. Iar cel care face parte din trupa sint doar eu.
Ca sa-ti raspund la intrebari, da, s-a incercat. In multe locuri. A strimba din nas la canale de distributie e o timpenie. Sigur ca treaba e nuantata, pentru unele poate nici n-ar avea sens incercarea, vinzarile ar fi zero iar bataia de cap prea mare. Din fericire, AKOA a avut o distributie mult mai variata decit primele (la un mom dat eram si prin Carrefour). Cu toate astea, din cite stiu nu am intrat in Diverta pentru ca e un format non-standard si nu incape in raft. Ok, am inteles si asta. Sa nu mai vorbim de comisionul de-a dreptul nesimtit al unora dintre canalele de distributie. Dar asta e realitatea si asa a fost de foarte mult timp.
Nu e nimic de injurat aici. Fiecare isi face sortimentul – mai ales in conditii de criza – in ideea de a vinde. Si in functie de relatiile pe care le are cu diversele case de discuri. Noua ni se pare ca cei care s-au ocupat de distributia noastra, adica A&A Records, au facut-o onorabil. Evident ca nu au cum sa concureze cu chestii gen Sony music sau ceilalti. Cu cit devenim mai cunoscuti poate ca vom fi mai prezenti in rafturi, inclusiv in benzinarii. Dar ca sa poti face asta tre’ sa vinzi mult mai serios decit noi. Pentru moment cel mai util e sa devenim mai cunoscuti, si asta se va reflecta in viitor in numarul de puncte de vinzare.
Mecanismul prezentei unui disc intr-un galantar nu e extrem de simplu si nici extrem de transparent, asa ca nu poti sa zici ca e vina lui x sau a lui y, ala are pile, ala vinde. Asa ca nu comentez. Asta e economia de piata, stii foarte bine.
Sigur ca problema tine de business, dar businessul muzical in romania are (daca are!) niste ecuatii care imi par foarte diferite decit cele „normale”. Si de-aia tot tatonam.
Exact, si eu as vrea sa vad rezultatele unora din Romania.
N-avea grija, eu am citit tot. Si esti cam usor ofuscabila, observ. Nu e vorba intotdeauna despre tine.
„personal, nu cred ca am aruncat cu replici ieftine, au contraire. ”
ba chestia cu Capatos a fost absolut gratuită. Tu să fii sănătoasă.
Eu am comentat anonim tocmai pentru a nu mi se asocia (în mod evident, eronat) părerile cu ale trupe din care, după cum se vede, nu fac parte.
” si la ceilalti nu se poate, cu un pic de efort; cu conditia, evident, sa iti doresti sa…”
Faptul că îţi doreşti ceva îndeajuns de tare nu înseamnă neapărat că o să se îndeplinească. Poate doar în viziunea americanilor şi a cărţilor de self-motivation. Crede-mă, în spatele acestui post stă înfiorător de multă muncă din partea celor pe care îi vezi pe scenă, plus cea a unei armate mici de oameni de pe lângă ei. N-o să mă apuc acum să-i înşir că-s foarte mulţi, dar pe majoritatea lor îi găseşti pe coperta albumului pe care da, l-au cumpărat. Iar cei care nu sunt pe copertă sunt pe aproape, p-aici. byron e deja o mică industrie care funcţionează pe energia dată de muzica lor. Tot ce s-a putut face până în momentul de faţă s-a făcut. Orice sugestie (viabilă, desigur) care s-a emis pe pagina asta s-a încercat, mai puţin cele propuse de Trifan şi Dome. S-au încercat toate găurile, toate nişele, s-a pompat în imagine, în presă; tot ce s-a putut încerca – s-a încercat. Şi apoi vii tu şi arunci cu
„ps : mai bine spune ca n-ai/n-aveti timp/chef sa va mai “complicati” si cu asa ceva.
pacat, ati fi avut sansa sa educati gusturile muzicale ale unei generatii. dar mai intai ar fi trebuit sa ajungeti la ea…”
Aplauzele mele.
Ideea e că s-a golit sacul cu idei şi s-a umplut cel cu întrebări. Deaia s-a deschis acest topic aici.
I’m back, rejoice :p
da, sunt usor ofuscabila, probabil pentru mi-am asumat un rol mai neplacut decat de obicei si ma descurc mai greu cu reactiile voastre 🙂
in problema cu distributia, multumesc pentru detalii, am tras concluziile mele.
oricum, chiar daca ati vrea sa, si chiar daca ati ajunge pana in ultima benzinarie, DOAR distributie, fara a exista o concertare promotionala, intr-un plan mai mare, it won’t do any good, dimpotriva…
jc, Clara, cum suna asta : „Tot ce s-a putut face până în momentul de faţă s-a făcut.” … (btw, ai spus asta in numele tau?)
No offence, that’s not the right attitude.
Am spus deja (poate cam tarziu, intr-adevar) ca STIU ca toata lumea se straduieste. Dar atunci cand rezultatele nu sunt pe masura asteptarilor trebuie schimbata paradigma, pattern-ul de abordare. Si nici macar nu trebuie s-o inventati voi.
<>
da, asa am simtit eu ca trebuie sa procedez; ceva din tonul tau si al lui 6f mi-a declansat reactia asta…(si mai era ceva, mai vechi, mai general, referitor la artistii din underground…va rog mult sa nu luati asta personal…chiar si la UNII jurnalisti/bloggeri/intelectuali…a te plange de cat de multa ignoranta, prost gust, incompetenta exista in Romania, dar a nu-ti asuma in nici un fel sarcina de a te implica direct in educarea acestor gusturi e cam lame…cineva trebuie sa-si suflece manecile si sa faca si chestii mai putin COOL/elegante/rafinate ca sa ajunga la oamenii aia multi, pastrand proportiile. pentru ca, pana la urma, exista si o latura/finalitate nobila in toata treaba asta, pe langa notorietatea obtinuta: educarea gustului public…dar ei tin mai mult la coolness, decat la asta)
din cand in cand (especially when things don’t go so well) tre’ sa vina cineva care sa scoata din zona de confort oamenii. imi asum riscul de a fi the bitch.
@6f : asta spuneam si eu, mai intai tre’ sa se vorbeasca mult mai mult de voi.
numai ca voi sunteti prea decenti, prea „in lumea voastra”…
cineva tre’ sa se sacrifice si sa faca ceva outrageous, for a change 😀
FACT : 6f, ca se se schimbe ceva intr-o directie tre’ sa vreti toti. sau, in orice caz, cel care are ultimul cuvant. poate restul trupei nici nu e neaparat dornic sa depaseasca nivelul actual de notorietate…no need to answer that, e ceva care va priveste exclusiv.
uite, poftim, duceti-va prin licee, sa cantati…(poate intr-o campanie in care sa credeti…sau, pur si simplu ca sa va prezentati…sau nu stiu…(nici) la PR-istica nu ma pricep)….for free…unu’ pe saptamana…si nu numai in cele cool din centru…da, o sa va fluiere manelistii…da, unii directori poate nu o sa fie deschisi la asa ceva…in fine 🙁
mulţam de idee, dar:
http://byronrockyourhighschool.wordpress.com/
este CU TOTUL SI CU TOTUL ALTCEVA.
dar m-am obisnuit sa nu (vrei sa) intelegi ce vreau eu sa spun si sa devii defensive.
„rock your high” era destinat exclusiv muzicienilor, si mai precis celor rock. deci nu a facut altceva decat sa se invarteasca in acelasi CERC, al vostru, in care ati avut generozitatea (laudabila, bineinteles, dar cu tonul patronising aferent) sa invitati si cativa incepatori.
ce spun eu inseamna sa IESITI DIN CERC.
o cu totul alt fel de DESCHIDERE.
si anume catre…PUBLIC.
adica sa te duci la ei, in mediul lor, sa canti pentru TOTI, manelisti sai emo sau ce mai sunt pe acolo…
uite, devin concisa.
adun toate propunerile mele intr-un proiect mare:
film plus concerte in licee.
scopul proiectului : sa va vada/auda liceenii+sa afle liceenii ca mai exista si altceva decat ce se da la TV, sa inteleaga ce inseamna muzica autentica (si facuta de romani, in plus); eu cred ca daca se vorbeste cu directorii de licee si se pomeneste de educarea bunului gust muzical si de faptul ce este vorba de un proiect social si ca SE FILMEAZA proiectul sub forma unui film documentar care va fi facut public, nimeni nu va zice nu.
prin : concerte free of charge in licee; filmate; filmate si interviuri random cu elevi, intrebari de genul : ce muzica asculti, ai auzit de … ? ca un rockumentary, proiectul fiind si social/educativ, sort of.
de aici rezuland ca ati putea sa implicati si alte entitati interesate (ong-uri care se ocupa de chestii similare, persoane publice preocupate de, sponsori…in fine…eu chiar cred ca veti gasi sustinatori. multi.)
da, ar fi vreo cateva luni de sacrificiu. dar eu zic ca va merita.
Ca urmare a unui incident mai vechi, am scos din share-ul ptr. DC++ folderul cu muzica. Vrei sa-l pun la loc ? 😀
În momentul ăsta mă simt nevoit să intervin pentru a susţine ultima intervenţie a Aurei care mi se pare de un real potenţial. Proiecte social-culturale de genul ăsta mai există, s-au mai desfăşurat, ceea ce dovedeşte măcar o oarecare deschidere a directorilor de licee în asemenea privinţe (sau în fine, a celor care iau decizii la nivelul ăsta). Îmi aduc aminte doar de o gală de folk, ceva de genul „Folk fără vârstă” ori something, care se plimba prin licee şi în cadrul căreia, tot aşa, trupe din licee aveau ocazia să evolueze. Astea se desfăşurau în sălile de festivităţi/spectacole ale liceelor, deci cum ziceam, o oarecare deschidere ar exista. Ca să nu mai zic, nu e cel mai bun exemplu but it serves my point, de tot tămbălăul pe care l-a făcut Tudor Chirilă cu „Chirilă te ajută să-ţi găseşti drumul în viaţă” sau aşa ceva. Până la urmă nici voi nu sunteţi nişte neica nimeni 😛
Ideea ar fi că aţi lua contact direct cu un potenţial public. Nu ştiu alţii cum sunt, dar din experienţă personală vorbind, prin clasa a 9-a/a 10-a se formează la greu gusturile muzicale. Ca să nu mai zic că deconcertant de mulţi trăiesc în continuare cu impresia că „muzica românească e naşpa”, înţelegând prin muzică românească exclusiv ce se aude la Kiss FM sau se dă pe MTV. E şi vârsta la care contactul cu scena live este destul de redus, aşa că ce poate fi mai mişto decât să vină o trupă să cânte fix la tine în liceu?
Sigur, poate nu veţi culege chiar voi roadele chestiei ăsteia, însă fără îndoială va genera expunere, fie ea şi mai „underground” (la stilul că va crea noi plătitori de bilet la concerte, şi apoi prin word of mouth, tot aşa), şi e un lucru care merită pus în mişcare din principiu.
Apoi, treaba cu documentarul mi se pare iarăşi foarte faină. Ce ascultă tinerii din România? Care e orizontul lor muzical? Mai ascultă muzică? Cum o fac? Nu numai că din chestia asta puteţi căpăta voi, ca trupă, nişte insight-uri foarte mişto, dar făcută bine treaba asta ar putea fi ca un fel de radiografie socială (folosesc cuvinte mari, but I hope the point gets across) a unei pături extrem de neglijate din societatea românească actuală. Iarăşi – expunere pentru voi.
Ca să nu mai zic de Rock Your High School ediţia a II-a 😀
Intervenţia de acum a fost aşa, ca să back Aura up pe ideea asta. Am să revin ulterior cu câteva idei proprii 🙂
cred ca ar fi si un foarte interesant experiment sociologic, ulterior, la momentul masurarii impactului…atunci cand le dai ocazia sociologilor sa ii vada exprimandu-se chiar pe liceeni…pentru ca interviurile respective cu ei, despre muzica pe care o asculta, ce le trece lor prin cap, etc. sunt chestii care : 1)in primul rand, si cel mai important, ii fac pe ei, pe adolescenti, sa se uite in oglinda, cu ajutorul documentarului in care vor aparea, si cu ocazia asta sa mediteze asupra a ceea ce vad,
2) sa simta ca sunt importanti pentru cineva,
3) pe sociologi/psihologi sa observe stuff despre generatiile actuale…
si nu cred ca ar fi interesant doar pt sociologii din Romania.
iar voi veti fii cei datorita carora se intampla asta.
ati putea face, oarecum, istorie. sau poate exagerez.
da, asta chiar e o idee buna. Evident ca liceele sint ff importante.
Rock your hs a avut exact chestia asta in cap: un concurs prin care se impusca doi iepuri: ajutam si noua generatie de muzicieni, aducem si publicul lor – care nu ne cunoaste – la concertul nostru. Va fi si editia a doua, a fost gindit de la inceput ca un eveniment anual.
Uite, am ramas prieteni cu Sophisticated Lemons, am mai cintat impreuna, o s-o mai facem. Din pacate FAM s-au destramat, se pare.
Parca n-as merge pina la chirilisme cu mentoring totusi. Nu stim incotro mergem noi dar dam sfaturi.
Oricum, buna, asta mi se pare cea mai interesanta propunere de pina acum, multumim aura ! Sa vedem cum o s-o putem realiza.
@kozminovici : sunt chiar surprinsa ca ne-a mai citit si altcineva, la cat ne-am intins…
si thank you, man 🙂
inca ceva. liceenii nu inseamna numai Bucuresti. inseamna si Caracal, si Caransebes si etc. si URZICENI!
Uite, luati unul dintre voi o camera video de amator si puneti pe cineva care merge cu voi la Urziceni sa vorbesca cu tineri din public (while filming), asa, de proba. ask them stuff (btw..dar revin mai jos) and see how it goes. probabil ca o sa fie ceva surprize…probabil triste 🙂
(BTW…ar trebui vazut ce intrebari sunt relevante pentru voi : cum afla ei de un anumit muzician? de unde fac rost de muzica? cand au descoperit ultima data un muzician nou? ce asculta cu prietenii? merg la concerte? ce muzica se asculta la petreceri?…)
in fine, nu e mare filozofie.
eu as face totul chiar asa, raw.
and…good luck!
sorry, I had to say this one more thing, e ultima data, promit.
interviurile ar trebui facute de cineva care :
1. nu are „aere”, cineva care FARA SA FIE FALS, superior sau patronising, sa poata empatiza cu niste copiii din toate categoriile sociale…de asta depinde gradul de deschidere pe care il veti obtine.
2. are simtul umorului…
@6f: Hahah, sigur, chirilismele lăsaţi-le lui Chirilă, eu l-am folosit doar ca exemplu că ar exista, „la nivel înalt”, deschidere şi pentru idei mai ieşite din comun. Mentoring poate cel mult pentru alte trupe tinere în domeniul la care, obviously, va pricepeţi cel mai bine, şi anume muzica. Uite, la stilul RYHS.
O altă chestie pe care aş pune accent ar fi publicul potenţial din afară. La ei se poate ajunge, momentan, mai mult prin Internet – aşa că ar fi bine să le uşuraţi cât mai mult accesul la muzica voastră. Momentan, un străin nu are practic nici o soluţie viabilă de a cumpăra copii fizice ale albumelor voastre, poate decât să vă contacteze pe voi personal. A Kind of Alchemy în format mp3 pe Amazon e un pas într-o direcţie bună – ar trebui făcut la fel şi cu Forbidden Drama şi, de ce nu, pus în vânzare şi copii fizice acolo unde se poate (că tot vorbeam de aspectul unui album şi artwork şi altele). iTunes de asemenea e o „piaţă de desfacere” care nu trebuie neglijată – şi momentan am senzaţia că link-ul pe care l-aţi pus mai sus nu funcţionează.
Însă mai trebuie pusă o problemă – în cadrul unei vânzări pe Amazon, să zicem, cât la sută din banii plătiţi de „client” ajung efectiv la voi? N-am idee, really, dar presupun că e la stilul un procent dintr-un alt procent dintr-un alt procent etc. Atunci aş mai face ceva – un cont de PayPal în care cei care vor să vă susţină să poată face donaţii. Aşa, le daţi o şansă până şi celor care v-au dat jos albumul de pe Demonoid (:D) să-şi arate într-un fel sprijinul, dacă le-a plăcut ce aud. Sunt mulţi oameni din ăştia, însă trebuie şi voi să le întindeţi o mână.
Sigur, probabil că nu veţi ajunge prea curând la nivelul maudlin of the Well („vrem să mai scoatem un album, n-avem cu ce, donaţi în contul ăsta pentru bani de înregistrări şi noi vă dăm albumul gratis după aia” – and they actually pulled it off!) dar presupun că ceva costuri, cât de mici, se vor amortiza. Nu subestimaţi puterea Internetului 🙂
Şi că tot veni vorba de Internet, pagina de Myspace could use a facelift.
Din casca mi se spune ca s-a incercat treaba cu cintatul in licee cind cu ryhs si ca e imposibil, doar la balurile de boboci mai ai sanse sa intri, in rest trebuie aprobat la nivel de minister. In plus mai e un aspect aici: finantarea. Dar ideea e buna, sa vedem ce putem dezvolta. Intre timp i-au venit si lui Dan niste idei, o sa incercam niste chestii noi.
Multam kozminovici. Da, facem un paypal fara probleme. Si da, re-corect, myspaceul could use a facelift. Din pacate asta e mult mai putin customizabil decit ne-am dori. Sa vedem ce putem face.
Nu stiu cum e cu itunesul ala, s-au platit taxele, ar trebui sa mearga de mult.
eu ieri m-am mai gândit la ceva. Deci targetul ar fi aşa:
targetul larg: ascultători de muzică – >
ascultători de muzică rock – >
ascultători de rock românesc – >
ascultători de rock românesc altul decât mainstream (iris, holograf şi alte alea) –>
potenţiali ascultători de byron şi ascultători de byron – >
public fidelizat şi nucleul dur de fani.
până aici am observat că prezenţa la concerte a nucleului dur e mai mică din cauză că există o concurenţă mai greu de înlăturat: concertele mari. Mi se pare normal ca, de ex, Oe (te-am luat arbitrar, nu da.) să strângă bani pt AC/DC şi să zică „las’ că pe byron îi mai văd că nu pleacă nicăieri”, spre deosebire de mulţi din ăştia mari care, cel mai probabil, or să crape până la următoarea venire în Ro. Drept pentru care mă gândesc segmentul ăsta de public trebuie fidelizat. De exemplu prin carduri de membru, cu reducere de cupluri sau intrare gratis la un anumit număr de prezenţe.
În cazul „ascultători de rock românesc altul decât mainstream (iris, holograf şi alte alea) – >
potenţiali ascultători de byron şi ascultători de byron” poate nişte piese cu featurings: Artan, de ex, care acoperă ambele segmente. (nu, nu mă refer la un concert ci la ceva înregistrat. Poate chiar un clip, la un moment dat.)
la targetul „ascultător de muzică în general” ar fi COLABORĂRI. am eu nişte idei, da’ vorbim în privat, că nu vreau să dau speranţe 😀 . Plus, remixuri. Şi aici am deja candidaţi.
otherwise, Kozminovici, ia să scrii mai des.
Cartela byron. La 5 concerte unul gratis.
Wow, ce-ati mai scris… multe de tot, dar cu ‘multul’ cum stam oare?
Ca fapt divers, ‘Forbidden Drama’ a stat la ‘straine’ in Diverta luni la rind, cind a fost lansat… si eu zic ca-i statea bine acolo.
Sugestii nu pot spune ca am, doar o senzatie: cel putin in Romania, conteaza inca foarte mult pe cine cunosti! NU e bine ca e asa, dar este un adevar… cum era cuvintul ala rusinos? 😀 Asa ca hai sa mai intindem multe multe antenute, si in tara, si afara, si poate se leaga ceva! Sarajevo a fost un inceput bun, totusi.
Chiar asa… o reeditare ‘Forbidden Drama’, poate? Macar in tiraj redus? Cit despre concerte, eu chiar am zis ca e pacat sa ratezi vreunul, pentru ca pierzi surpriza… aici chiar nu sunt de parerea sarbatoritului de azi, Oitz!
Si, in incheiere: LA MULTI ANI, Costin! 🙂
1)
„Din casca mi se spune ca s-a incercat treaba cu cintatul in licee cind cu ryhs si ca e imposibil, doar la balurile de boboci mai ai sanse sa intri, in rest trebuie aprobat la nivel de minister”
nu te grabi sa presupui din start ca n-o sa mearga.
si daca vi se aproba imediat?
si daca exista chiar si niste fonduri europene, dedicate, pentru asemenea proiecte de promovare a culturii autentice catre categorii sociale care au mai putin acces/ expunere la?
de care probabil ca o sa beneficieze altii, mai „determinati”.
sau, poate, a merge la ministerul culturii pentru aprobare e (inca) ceva care ar fi „sub nivelul vostru”? si, mai degraba, ti s-ar parea corect sa vina ei sa se roage de voi…
2)
” In plus mai e un aspect aici: finantarea”
ai spus, ceva mai sus, chiar tu, ca, in momentul asta, prioritatea voastra numarul unu este sa va faceti cunoscuti, free of charge…
p.s. impresia mea e ca iti doreai sa apara un obstacol, o scuza perfecta pe care sa o invoci.
daca stii mai multe despre punctul 1, asa cum sugerezi, de ce nu ne dai mai multe detalii, te rog frumos ?
„daca stii mai multe despre punctul 1, asa cum sugerezi, de ce nu ne dai mai multe detalii, te rog frumos ?”
adica, altfel spus, muieti’s posmagii?…
nu, nu stiu detalii, din pacate; managerii/impresarii vostri vor trebui sa isi faca singuri temele. sau nu.
p.s. ca principiu general, daca cineva intreaba „what if?” nu inseamna ca STIE el ceva mai mult. exploram posibilitatea. poate fi un dead end sau poate fi o oportunitate. that is for you to find out. or not.
si daca exista chiar si niste fonduri europene, dedicate, pentru asemenea proiecte de promovare a culturii autentice catre categorii sociale care au mai putin acces/ expunere la?
de care probabil ca o sa beneficieze altii, mai “determinati”.
Asta nu suna a what if. Suna a „am informatii”.
poftim, eveniment care are loc chiar azi :
„Joi, 27 mai 2010, la ora 21.30, soclul fostei statui a lui Lenin din Piaţa Presei Libere va găzdui o neobişnuită lucrare de artă contemporană. El va fi suportul a trei statui muzicale vii – trei interpreţi de muzică clasică ce vor prezenta câteva piese valoroase din repertoriul contemporan. Lucrarea de artă contemporană „Replacing Lenin” îi aparţine lui Andrei Ciubotaru şi este primul eveniment din cadrul „Proiect 1990”, manifestare ce a fost lansată de Ioana Ciocan în ianuarie 2010 ca urmare a lucrării „Ciocan vs. Ulyanov”.
„Proiect 1990” marchează o serie de evenimente care au ca scop amplasarea unor lucrări de artă contemporană pe soclul din Piaţa Presei, rămas liber încă din 1990. Înlăturarea statuii lui Lenin a lăsat un gol social şi estetic în spaţiul bucureştean. E momentul ca acest spaţiu să fie redat circuitului cultural al capitalei, iar “Proiect 1990″ işi propune să facă exact acest lucru.
Cele trei sculpturi vii sunt reprezentate de trei muzicieni de seamă: Alexandru Tomescu, care în septembrie 2007 a câştigat dreptul de a cânta la faimoasa vioară Stradivarius Elder-Voicu 1702 pentru o perioadă de cinci ani, Răzvan Suma şi Horia Mihail, care împreună alcătuiesc „Romanian Piano Trio”.
Pe 27 mai 2010 la ora 21.30 în Piaţa Presei Libere, Andrei Ciubotaru transformă „Romanian Piano Trio” într-un „monument viu” care să marcheze conştiinţa contemporanilor, printr-un manifest pentru democratizarea artei, un concert în aer liber pe soclul fostei statui a lui Lenin.”
manifest pentru democratizarea artei, see?…si altii se intorc la oameni…si ce daca pe strada o sa fie si o tziganca care vinde facturi :p…si ce daca multi o sa isi vada de drum…
fapt e ca initiatorii au obtinut aprobare ca sa faca asta…dar asta pentru ca au vrut sa.
P.S. cat despre fondurile europene era doar wishful thinking 🙂 din cate am observat eu, uneori, soarta/Dumnezeu/whatever le iese in intampinare cu ajutor suplimentar neasteptat celor care lupta cu adevarat for something meaningfull (2 l, nu? hmm… I wonder why…) . nu intotdeauna, ce-i drept…
Simpatica initiativa, imi place ! soclul ala chiar merita ceva mai bun.
Nu, tot 1 l, intotdeauna.
Scriu aici desi nu stiu in ce masura e legat de acesta postare. Am fost la concertul vostru din Iasi (apropo unde e Vlady?) si hand-ul era destul de putin populat, iar cauza cred ca e in primu rand lipsa de promovare a evenimentului. Nu am vazut nici un afis in oras, eu am aflat de pe blog ca veniti, si in afara de 2 3mesaje pe yahoo messenger i trimise de hand nu prea sa mai dat sfoara in tara despre acest concert. Ati putea incerca sa va promovati putin mai mult concertele mai ales in provincie unde nu prea va cunoaste lumea. De exemplu cateva afise prin statiile de tramvaie sau in caminele studentesti n-ar strica si daca va straduiti putini cred ca veti gasi si voluntari care sa le lipeasca daca nu exista alta solutie.
Numai bine