There and back again – o plimbare prin Middle Earth 1

Nu stiu altii cum sint, dar cind imi amintesc cum era acolo, imi vine sa pling. Mai ales dupa gropile incredibile din asfalt cu care mi-am dat binete de la aeroport pina acasa. Si cu zapada-namol. Si cu traficul, ohhh traficul.

Din fericire azi n-am iesit din casa decit putin, ma tratez, inhalez doar cite o doza de romanism, sa ajung la zi fara traume ireversibile. Cam ca si cu jet lagul. Putin cite putin, revenim la normal. Am evadat 3 saptamini din Mordorul local, sa-l vad pe cel de pe ecran. Sigur, nu asta a fost scopul, calatoria asta o planuiesc dinainte de LOTR, dar na, nici peisajele de-acolo n-au daunat intentiei.
Asa ca, dupa ce mi-am cumparat iaht si elicopter din banii cistigati din byron luna trecuta mi-au ramas 10 000 euro cu care nu aveam ce face, si am zis gata, mergem in Noua Zeelanda.

Lung, lung, lung

Drumul e obositor, nici nu vreau sa ma gindesc cum era pe vremuri. Noi am mers Bucuresti – Paris – Hong Kong – Auckland, fara escala in Australia. 3 ore Parisul, 12 ore urmatorul, inca vreo 12 urmatorul, plus asteptarile dintre ele – o placere. Din fericire Cathay Pacific are niste avioane misto dotate cu sute de filme si muzici in fiecare spatar. Cam 40 de ore dureaza distractia, inutil sa adaug ca in pofida faptului ca stai jos tot acest timp, ajungi rupt.

Hong Kong sau chinezi verticali

Am avut 8 ore la dispozitie in Hong Kong, asa ca am mers in oras, legat de insula aeroportului printr-un tren/metrou care arata intr-un fel.

Hong Kongul era bastionul capitalist al Chinei si asta se vede: e Manhattan cu chinezi. Se vorbeste engleza peste tot (asta nu e valabil in China). Poluare groaznica, trafic idem (eram in weekend, nu vreau sa stiu cum e lunea de pilda), trotuare-pasarele printre cladiri care nici nu mai sint blocuri, sint zone, cu strazi prin ele (da, prin, nu printre).

Dimensiunile Hong Kongului sint relativ mici, sint citeva insulite cu relief abrupt, asa ca totul se intimpla pe verticala. Practic toate blocurile au de la 40 etaje in sus, ajungind la dimensiuni absolut gargantuane. Zgirie norii (literalmente, doi din ei au peste 430 m, virful era in nori si nu se vedea) omniprezenti includ birouri dar si blocuri vangheliene late de fix o garsoniera si cu toata tevaria pe-afara. Cred ca daca vine un cutremur nu-i prea misto.

Nu, nu mi-a placut. E Rahova pe verticala, cu malluri. Au tarabe printre zgirie nori, au mirosuri, au papuci, au tone de kitsch. Au si cersetori. Dar ce-i drept, e mai curat ca la noi.

Simpatic foc era automatul de incarcat mobile din statiile de metrou/tren, n-am mai vazut asa ceva.

Senzatia de Gulliver in Lilliput e foarte puternica, absolut toti din jur sint cu cam un cap mai mici, iar majoritatea femeilor cu doua. Poate ca dimensiunea cladirilor e data si de anumite frustrari…

De mentionat perfectiunea tenului asiatic in general. Nu stiu cu ce-si dau, dar unele tipe sint realmente papusi de portelan.

Si am plecat spre NZ cu inca un 747 (mama ce mare e fata de astea pe destinatii europene, aripa cred ca e de 2 ori mai lunga).

Descriptio Zeelandiae

Inainte sa povestesc despre locuri, iata citeva chestii generale, lucruri pe care le gasesti sau nu printre rinduri in carti si ghiduri.

Primul lucru care m-a lovit la iesirea din aeroport a fost mirosul. In bun citadin adaptat, capabilitatile mele olfactive sint aproape nule, pentru protectie. Ei bine, m-a izbit mirosul de iarba, de vara, de plante. In parcarea foarte linistita a aeroportului.

Sigur, m-a izbit si soarele, avind in vedere ca acolo e vara. Si m-a tot izbit, din fericire nu tot timpul, dar tot o sa ma intrebe lumea daca am fost la solar, sint extrem de bronzat-tractorist, cu model. Stratul de ozon e foarte subtire in sud, sint ceva probleme cu cancerul de piele si toata lumea recomanda protectie solara intensa.

Pe roate

Toate masinile de inchiriat (si probabil buna parte din cele ale populatiei) sint cu cutie de viteze automata. Eu unul n-am mai mers cu asa ceva, si combinata cu condusul pe stinga, a fost destul de emotionant in primele zile, mai ales in intersectii, incercind sa calculez cine are prioritate (nu e asa simplu, ei mai au o regula: in afara de prioritate de dreapta mai e si prioritate de mers inainte fata de schimbat directia). Din fericire, o data ce realizezi ca nu ai ambreiaj (dupa ce pasagerii vor fi simtit de citeva ori gustul pedalei de frina calcata cu piciorul sting) totul e mult mai usor pentru ca nu trebuie sa mai cauti schimbatorul de viteza in portiera. Pe de alta parte, fara exceptie, cind semnalizezi, vei da drumul la stergatoare. Si invers. E hazliu sa-i recunosti pe non-englezi dupa stergatoarele pornite in trafic.

Probabil invatati cu toti nefericitii incercind cu chiu cu vai sa se adapteze la mersul pe stinga, localnicii sint EXTREM de ingaduitori in trafic. Te lasa toti sa treci, nu am auzit un claxon oricite timpenii am facut, trebuie sa te rogi de ei sa depaseasca.

Tot in directia asta, strazile sint impecabile. Am mers pe drumuri absolut pustii pe zeci de km, cu asfalt perfect (poate de-aia, ca nu merge nimeni pe ele). Aproape ca nu exista linie continua, limitele de viteza sint de 50 in localitati si 100 in afara fara exceptii (inclusiv autostrazile). Pare putin, dar toti merg cu viteza asta si esti nevoit sa depasesti foarte rar. Nu sint zone cu restrictii tembele ca la noi si sint foarte putine masini, e o placere. Indicatoarele de curba au toate o cifra linga ele reprezentind viteza recomandata pt a lua curba respectiva, si evident stii ce te asteapta daca viteza e de 15 sau de 90. Asta mi se pare extrem de util, pentru ca multe strazi sint destul de inguste. Semafoare nu prea sint, majoritatea sint giratorii (care merg invers, normal). Probabil ca NZ e singura tara in care exista acest semn de circulatie.

Podurile de pe majoritatea drumurilor sint inguste, de o singura banda, astepti pina trec ceilalti. Interesant e ca pe unele le imparti cu trenul. Vezi daca trece trenul, daca nu, te bagi.

Ca fapt divers simpatic, ne-am tot intersectat cu turul Noii Zeelande in Bentleyuri vintage:
http://www.drivesouth.co.nz/news/4405/bentley-tour-battles-on

30 Bentleyuri de diverse tipuri din anii ’20 si ’30, in valoare de cam 25 milioane de dolari, plus multe altele mai noi (daca ’40-’50 inseamna noi). Nu sint fan masini vechi, dar astea m-au dat pe spate (cred ca pe Vlady il dezlipeam cu ranga de parcarea in care erau). Evident ca toti proprietarii sint ultrabogatasi, si toata povestea avea un aer atit de retro ca simteam ca am calatorit in timp: decapotabila interbelica, soferul englez cu palariuta si nevasta-sa cu ochelari Jackie Onassis si esarfa la git. Sincer nu cred ca o sa mai vad vreodata asa ceva.

Masinile sint intr-o stare absolut impecabila din toate punctele de vedere (nu ma asteptam sa mearga cu 100 km/h, asta-i clar! Ma intreb cum fac cu lipsa servodirectiei si servofrinei pentru magaoaiele alea), majoritatea decapotabile, unele (cele mai vechi cred) au parbriz partial, ca un fel de masca pentru motocicleta. Foarte funny.

Cum turismul e atit de dezvoltat, sint foarte foarte multe masini de inchiriat pe strazi, si imens de multe camping cars.

Sint ciudat de multe elicoptere in orice loc turistic si curse de avion interne, la preturi sub jumatate din cit platesti la dragii de Tarom.

Vremurile

Temperat oceanice. Adica nici prea cald, nici prea frig in medie, iarna de pulover, vara de tricou. Practic, si prea cald, si prea frig pe alocuri. Soarele arde groaznic cind iese, si vintul puternic omniprezent pe coasta iti poate da o senzatie de frig intens chiar si in miezul verii.

Am avut mare noroc cu ploaia, acum e final de vara, doar 2 zile ne-a deranjat, si oricum eram pe drum in masina. De obicei ploua des, vremea se schimba foarte rapid (buletinele meteo sint aproape inutile) si cind ploua, ploua nene, nu cad stropi, ci siroaie (sint zone cu 7 m de precipitatii pe an in Fiordland, una din cele mai umede zone de pe pamint).

In cursul unei zile poti trece de la tricou la geaca de iarna.

Din cauza ploii frecvente se intimpla doua chestii pe care nu le vezi la noi: atmosfera e extrem de transparenta, nu e praf/poluare in aer si vezi la zeci de km. In plus, culorile sint considerabil mai saturate, iarba are un verde incredibil si cerul un albastru asijderea (sa nu zic infinit). Noaptea, nu am vazut niciodata atitea stele: Calea Lactee era perfect vizibila. Poluarea luminoasa e neglijabila, asta e un loc bun de observatii astronomice.

Vintul poate deveni deranjant la un moment dat, poate varia mult in functie de momentul zilei.

Mareea e foarte inalta, in unele locuri e de 6 m, o plaja de 1 km poate disparea sub apa in 6 ore. Despre asta o sa mai vorbim, unele chestii pot fi vazute/facute doar la reflux.

Citeste in continuare >> Episodul 2