Melancolic

Title : Muzica serialului HBO
Data lansării : 21/02/2014 | Label : Universal Music Romania
Format : CD
melancolic

Muzică și versuri – Dan Byron, 6fingers
Înregistrări, mixaj, mastering – Victor Panfilov, Real Sound & Vision
Producător muzical – Adam Balazs
Producător HBO – Aurelian Nica
Grafica – 6fingers

Masă pentru doi

(muzică & versuri: Dan Byron)

O cafenea
Ascunsă pe un colţ de stradă,
O masă mică
Cu un aer adormit…
Avem două ceşti
În jurul vieţilor noastre-absurde,
Viitorul e scris
Pe fundul mării,
În nisip…

Visele noastre se plimbă de mână
Prin lumea plină de iluzii,
Întunecate alei îngână
Cântecele-n cor.

Priveşte-mă-n ochi:
Lumea încet dispare,
Picioare timide
Pe sub masă
Se-ntâlnesc…
Abia ne vorbim,
Am uitat şi să respirăm,
Ascund sentimente,
Dar cărţi nu pot
Să măsluiesc…

Visele noastre se plimbă de mână
Prin lumea plină de iluzii,
Întunecate alei îngână
Cântecele-n cor.

Melancolic

(muzică & versuri: Dan Byron)

Timpul iute-aleargă când eşti aici,
Când eşti departe face paşi mici…
Parc-aş fi-ntr-o gară cu trenuri zglobii
Ce-mi răpesc prieteni şi-i duc pe pustii.

Se spune că ţigara, alcoolul şi boala
Îţi fură din ani:
De singurătate nu se spune nimic…
Ştiu c-avem sute de feluri
De mesaje şi-apeluri —
Un hăţiş nesfârşit,
Dar sunt cuvinte ce nu-ncap într-un plic…

Prin cabluri lungi şi sateliţi
Goniţi de hoarde de gigabiţi,
Zâmbetul meu se pierde complet şi moare.
Printre comedii, fotografii
Şi virtuale elegii,
Prezenţa ta m-ar bucura mai tare!

Pe străzile-nsorite sunt doar un trecător,
O lacrimă târzie a unui melancolic nor.
Amaru-ncet mi-l sorb pe-o terasă în călduri,
Sunt un om fără probleme, ai putea să juri!

Se spune că ţigara, alcoolul şi boala
Îţi fură din ani:
De singurătate nu se spune nimic…
Ştiu c-avem sute de feluri
De mesaje şi-apeluri —
Un hăţiş nesfârşit,
Dar sunt cuvinte ce nu-ncap într-un plic…

Prin cabluri lungi şi sateliţi
Goniţi de hoarde de gigabiţi,
Zâmbetul meu se pierde complet şi moare.
Printre comedii, fotografii
Şi virtuale elegii,
Prezenţa ta m-ar bucura mai tare!

Desincronizat

(muzică & versuri: Dan Byron)

Asta este şansa ta,
Nu vezi că mă duc pe pustii?
Te rog, nu te evapora:
Am vânătăi în suflet
Iar ţie-ţi arde de prostii!

O linguriţă de miere,
Două cupe de nectar:
Pământul se învârte
În jurul unui zar.

Nu pot spune nimic,
Sunt uşor paralizat:
Zâmbesc ca un prost,
Desincronizat!

Asta este şansa ta,
Nu vezi că mă duc pe pustii?
Te rog, nu te evapora:
Am vânătăi în suflet
Iar ţie-ţi arde de prostii!

Mersul tău legănat
— Un dans subtil ca un favor —
Mă prinde-încet în mreje…
Sunt gata să mor!

Sunt deja al tău,
Dar tu vrei mereu mai mult,
Uşa-n nas îmi închizi
Deşi mă vezi că-s înfrânt…

Asta este şansa ta,
Nu vezi că mă duc pe pustii?
Te rog, nu te evapora:
Am vânătăi în suflet
Iar ţie-ţi arde de prostii!

De dimineață

(muzică & versuri: Dan Byron)

Te cuibăreşti pe-un colţ de umăr şi-ncerci să respiri
Şi mărgăritare-ncepi încet pe cămaşa-mi să-nşiri
Ca un copil pierdut pe străzile strâmbe de somn
Ce şi-a uitat adresa şi numărul de telefon.

Pe sub pături ne-ascundem de-o altă vitregă dimineaţă
Printre perne îmbibate cu-aceleaşi vise târzii.
Raze se scurg pe pervaz şi-ntre gene se-agaţă,
Pictându-ne pleoapele în culori străvezii.

N-ai încotro, printre corăbii-necate pluteşti,
Malul căutându-l printre valuri roase de peşti.
Busola-ţi arată orice nord vrei tu, la-ntâmplare,
Te agăţi de mine ca de-un colac de salvare.

Pe sub pături ne-ascundem de-o altă vitregă dimineaţă
Printre perne îmbibate cu-aceleaşi vise târzii.
Raze se scurg pe pervaz şi-ntre gene se-agaţă,
Pictându-ne pleoapele în culori străvezii.

Cocon

(muzică & versuri: Dan Byron)

Astăzi nu vreau chiar nimic:
Ce-ar fi să uit complet
Cine am fost, ca un bunic
Ce deodată se crede băiet?

În spirale de pături m-ascund —
Cocon speriat, îndrăznind
Scurte priviri peste hăul căscând,
Cu muguri de aripi ochi acoperind.

Ne tot îndepărtăm

(muzică & versuri: Dan Byron)

Încet-încet cuvintele-au secat,
Visele noastre s-au ascuns sub pat,
Zi după zi mă uit la un străin
Ce-mi dă să beau din cupa-i cu venin.

Şi când te gândeşti că la-nceput
Păream convinşi că ştim ce va urma…
Pământul se-nvârtea în aşternut
Şi luna între noi se cuibărea.

An după an ne-am tot îndepărtat,
Ca de-o haină roasă de-atâta purtat:
Nu mai ştiu cine eşti, nici eu nu sunt la fel,
Am ochi plini de lacrimi, tu-i ai plini de rimel…

Şi când te gândeşti că la-nceput
Păream convinşi că ştim ce va urma…
Pământul se-nvârtea în aşternut
Şi Luna între noi se cuibărea.

XX

(muzică & versuri: 6fingers)

E ciudat
Când totu-n jur se rupe în fâşii
Şi nici nu ştii
Când casa ta ţi-a devenit hotel,

Când ea te ştie mult mai bine
Decât tine
Şi, cu siguranţă, decât el,

Şi încet evadezi
În ascunse unghere:
Nici nu poţi să prevezi
Că urmează cu totul altceva

Şi te laşi să pluteşti,
Senzaţii noi te îneacă,
Nu mai ştii cine eşti,
Dar juri că n-ai simţit aşa ceva!

Poate că
Tot ce-ai făcut până-acum
E doar un drum
Pe care-l laşi în urmă, în sfârşit,

Poate că
Tot ce te bântuie azi
E-un nou macaz
Pe linia vieţii tale răsărit.

Prea târziu…
Când te-apucă dor de ducă
Ştii şi tu că
N-o să-l mai priveşti nicicând la fel:

E scris în stele, pe inele,
Dar, sub piele,
Azi e-altcineva!

Şi te plimbi fără ţel între lumi găunoase
Până seara coboară şi-o să poţi s-o-ntâlneşti
Şi eşti nervi şi scântei şi e carne şi oase
Şi nu poţi şi nu vrei şi nu-ncerci să te-opreşti
Şi te-mbeţi cu aromă de degete fine
Şi licoare de zei e sudoarea pe ea
Şi ecou de-Orient şi parfum de vitrine
Şi cazi şi zbori şi uiţi şi mori şi-nvii deja!

Poate că
Tot ce-ai ştiut până-acum
E doar un drum
Pe care-l laşi în urmă, în sfârşit,

Poate că
Tot ce te bântuie azi
E-un nou extaz
Pe linia vieţii tale
Pe linia vieţii tale
Pe linia vieţii tale…

Cu sânge rece

(muzică & versuri: Dan Byron)

Peste tâmplă se scurge-un râu
Şi, domol, altul pe-obraz.
Am un suflet mâncat pân’ la brâu
De molii tremurând în extaz.

Îmi vine să mă urc pe pereţii-n ruine
Iar tu mă priveşti impasibil şi taci!
În mine viaţa stă să leşine:
N-ai vrea, măcar astăzi, să te prefaci?

Obosit de cuvinte, alerg
Peste câmpuri de nervi speriaţi.
Cu un colţ de-amintire-mi şterg
Obrajii de iude sărutaţi.

Îmi vine să mă urc pe pereţii-n ruine
Iar tu mă priveşti impasibil şi taci!
În mine viaţa stă să leşine:
N-ai vrea, măcar astăzi, să te prefaci?

Înlănțuit

(muzică & versuri: Dan Byron)

Cu ochii închişi,
Fără vorbe-n plus, în braţe mă ţii
Iar eu nu ştiu cine eşti…
Nu pot să te-alung,
Oricine ai fi,
Te-mbrăţişez şi zâmbeşti…

Nu ştiu cum să fac:
Tu nu dai vreun semn c-ar fi de-ajuns,
Abia mai pot respira!
Încerc să mă scuz,
Dar nu-mi dai vreun răspuns,
Nu pari s-auzi ceva…

Încerc să te-mping,
Braţele-nchise să îţi desfac,
Dar nici o şansă nu am…
Strig după-ajutor,
Nu mai pot să tac:
Ai să mă strângi
Până mor!

Fără obligații

(muzică & versuri: Dan Byron)

Fără-obligaţii
Ne întâlnim, să uităm cum e de fapt
Să ai relaţii,
Să-ncepi să te plictiseşti organizat.
N-am programare,
Din când în când
Drumul spre casă devine confuz:
Orbit de soare
Mă-mpiedic de pragul tău şi mă scuz.

Pierdut într-un deşert monoton
Fără niciun reper,
Mă întreb:
Ce-ar fi dacă m-aş apuca
Să-mi construiesc un paradis,
Rutina să-mi scot din plămâni,
Fructul oprit să culeg,
Gol sub o frunză de nor,
Fericit şi proscris?
Ar fi de vis!

Nu mai ştiu cine
Mi-a spus cândva
Că n-o să mor în patul meu…
Mie-mi convine,
Altfel ar fi chiar banal, ce Dumnezeu?
Paharu-i plin de conformism,
Sunt sătul până peste cap:
Nu pot pretinde
Că n-am şi eu nişte vise puse la ciorap…

Pierdut într-un deşert monoton
Fără niciun reper,
Mă întreb:
Ce-ar fi dacă m-aş apuca
Să-mi construiesc un paradis,
Rutina să-mi scot din plămâni,
Fructul oprit să culeg,
Gol sub o frunză de nor,
Fericit şi proscris?
Ar fi de vis!

Surpriză

(muzică: Dan Byron, versuri: 6fingers)

Iată,
Ziua se-arată să-ţi fie
Neaşteptată:
Nu ştii vreodată
Ce o să-ntâlneşti!

Semne
Să le descurci te îmbie,
Dar nu e vreme,
Nici o secundă
Să te pregăteşti!

Cauţi deja
În constelaţii,
În ceşti de cafea,
Însă n-o să afli

Cine
Ar reuşi să ghicească,
După cortine,
Care-s surprizele
Ce vor veni ?

Bune
Şi rele-mpreună-o să nască
O nouă minune,
Să te ridice
Şi vei străluci!

Roşeşti puţin
Cu ochii-n oglindă:
Anii ce vin
Te-or surprinde mereu!

Noiembrie

(muzică & versuri: 6fingers)

Am mai putea să aşteptăm,
Să mai dansăm un anotimp,
Înlănţuiţi să delirăm
Într-un perpetuu contratimp,

Dar ştiu şi eu şi ştii şi tu
Că nu putem schimba ceva,
Că „fără“ ar putea fi „cu“,
Dar noi am fi altcineva,

Că timpul nostru-a obosit
Să tot agaţe în zadar
Baloane pline cu granit
De neopritul calendar…

Întunecoşi şi monotoni
Ne-ndepărtăm apropiaţi
Şi ne desfacem în atomi,
Pe dinăuntru dizolvaţi

În aritmetici nefireşti
Ce unu îl prefac în doi
Comunicăm ca nişte peşti
Şi lumea se bifurcă între noi.

N-aş mai putea să mă deschid:
Mi-e înăuntrul ferecat
În circuite de-android,
Felii din mine au zburat

Ducând cu ele în eter
Tot ce-nsemna odată „eu“
În mecanismul efemer
Din slujba sufletului-zeu.

Când fluturi se strivesc de zid,
De prin stomacuri expulzaţi,
Deliberat se sinucid,
De frigul toamnei condamnaţi,

Iar trecătorile dispar
Şi pasiunea trece-n chin,
Se simte-aromă de gheţari
Şi vânturi de iarnă
Vin…

După soare

(muzică & versuri: 6fingers)

O rază
Te alintă pe furiş în pijama,
Oază
În deşertul necuprins din camera ta,
Pază
Contra roiului de gânduri din sertar,
Trează
Şi nedumerită doar

Că nimeni nu-ţi arată care-i firul spre el
— Nici o indicaţie precisă —
Mii de telefoane fără ton de apel
Şi nici o fisă!

Poate că exişti
Pentru ultima senzaţie tare,
Poate tot ce rişti
E să uiţi complet ce ai căutat,
Poate mai insişti
Ca un fluture alergând după soare
Zile la rând,
Însă nicicând
De ajuns.

Pare
Că-n albastru-ai vrea aripile să-ţi scalzi,
Oare
Nu înţelegi că s-ar putea să arzi?

Şi nimeni nu-ţi arată care-i drumul spre el
— Nici măcar o singură pancartă —
Mii de intersecţii fără nume şi ţel
Şi nici o hartă!

Poate că trăieşti
În perfect aranjament cu minciuna,
Poate că greşeşti
Însă nu mai ştii ce-i adevărat,
Poate încă eşti
Doar copilul care numără-ntruna
Petale de flori
Ce cresc uneori
Fără soţ.

O zi fără sfârșit

(Muzică & versuri: Dan Byron)

În viaţa mea nu m-aş fi gândit
C-o să-mi doresc o zi fără sfârşit:
Până mai ieri am tot aşteptat
Să vină noaptea să mă pun pe visat,

Acum nu mai dorm, încontinuu dansez,
Zâmbind către soare mă reinventez.
N-ai nicio grijă, tot ce-am dorit
E aici acum şi m-a copleşit!

Prin labirint

(muzică & versuri: Dan Byron)

Rătăcind prin absurdul labirint,
Picioare desculţe târând
Prin nisipuri mişcătoare, spre tine,
Un cântec uitat fredonând,

Recunosc, nu-nţeleg chiar nimic:
Drumul e-aşa de-ncurcat
Şi frunze se-ntind peste urme,
Pe loc mă învârt, disperat.

Într-o zi cu soare,
Cu ochii-nchişi am să ştiu
Orice ungher în ăst labirint,
Dar tot înăuntru-am să fiu…

Baba-oarba

(muzică & versuri: Dan Byron)

Baba oarbă
Umbre-ncearcă să prindă
Cu mâini întinse prin aer,
Bâjbâindă…

Spre bătrânul soare
Ochii-ncet îmi deschid,
Superba lume
În braţe-aş vrea să cuprind!

1, 2, 3

(muzică & versuri: 6fingers)

Pentru zile ce-aduc tot ce ţi-ai dorit,
Pentru toamne lungi cu infuzii de tei,
Pentru flăcări ce ard până la sfârşit,
Pluteşte pe 1, 2, 3!

Pentru vise pierdute în zori de zi
Şi secrete vechi păstrate sub chei,
Pentru cei ce de mult nu-ţi mai sunt copii,
Valsează pe 1, 2, 3!

Pentru vineri ploioase şi cenuşii,
Chiar şi pentru vrednici rivali, dacă vrei,
Pentru zâne uitate în colivii,
Pozează pe 1, 2, 3!

Pentru-aromă de ani neasemuiţi
Prinşi între hârtii şi picturi în ulei,
Pentru cei care nu-s încă pregătiţi,
Te-nclină…

Din când în când

(muzică & versuri: 6fingers)

Din când în când simţi că lumea te-apasă,
Dar e de-ajuns un strănut
Să scuturi tot şi s-alegi ce-o să iasă
Între-un salut şi-un sărut.

Din când în când nu mai poţi suporta
Şi-ncet-încet te prefaci,
Te lămureşti că te poţi falsifica,
Tuturor să le placi!

Din când în când tre’ să te deghizezi
— Lasă-i pe toţi să te creadă ce-or vrea —
O să te surprinzi de ce-o să realizezi:
Uită pudoarea,
Ascultă-ţi chemarea
Şi vei fi o stea!

Din când în când îţi eşti unic amic:
Fotbal individual.
Păzea la cei ce zic că n-ascund nimic
Şi-noată până la mal!

Din când în când e vremea să-ţi hrăneşti iluzia,
Să şlefuieşti atent sublimu-ţi camuflaj,
Prudent şi elegant să agravezi confuzia
În care să-ţi îneci întregu-anturaj.

Toată lumea !

Din când în când tre’ să te deghizezi
— Lasă-i pe toţi să te creadă ce-or vrea —
O să te surprinzi de ce-o să realizezi:
Uită pudoarea,
Ascultă-ţi chemarea,
Acceptă schimbarea
Şi vei fi o stea!