9 songs (2004)

Unul dintre regizorii mei preferaţi, Michael Winterbottom, a lansat în 2004 un film care nu e nici revoluţionar, nici vizionar, nici de o importanţă vitală pentru omenire. Dar are o treabă a lui: e pe bune.
E o poveste de dragoste împărţită în două peisaje distincte – 1) săli de concerte din Londra, în care concertele chiar se petrec, iar trupele care evoluează sunt chiar Primal Scream, Franz Ferdinand, Elbow, Dandy Warhols, etc., culminând cu Michael Nyman, şi 2) un apartament în care cei doi îşi consumă relaţia amoroasă, filmată la fel de pe bune, fără dubluri, şi cu toate astea fără a avea nici cea mai mică legătură cu filmele porno. Eu unul m-am simţit ca un ţânţar care a intrat pe şest în dormitorul unor îndrăgostiţi.

Vizionare plăcută! (şi nu uitaţi să-i trimiteţi pe ăi mici la culcare)

2

2 thoughts on “9 songs (2004)

  1. Hopscotch 4 ani ago

    Interesant, dar forgettable. Ideea mi-a placut, numai ca dupa vizionare am ramas cu putin praf in ochi. E de vazut, oricum. Merci de recomandare!
    Stii ”The Girlfriend Experience”? Nu are nimic in comun cu ”9Songs”, dar nu stiu de ce, parca aceeasi senzatie mi-a lasat.

  2. dan byron 4 ani ago

    Am încercat să văd cândva „The girlfriend experience” şi n-am reuşit să trec de prima jumătate de oră. Poate o să mai încerc într-o bună zi dacă zici că merită. Dar, într-adevăr, n-are nicio legătură cu „9 songs”.