Morphine – The Night (2000)

Morphine este una dintre cele mai interesante trupe din anii ’90, total atipica vremurilor, un trio format din bas (+voce), toba si saxofon, cantand o muzica numai buna pentru un club intunecat si plin de fum. S-au desfiintat in 1999, odata cu moartea liderului lor, Mark Sandman, care a facut infarct pe scena, in timpul unui concert la festivalul Nel Nome del Rock in Palestrina, Italia.
Albumul pe care vi-l recomand, The Night, este lansat post-mortem si este un adevarat cantec de lebada. Titlul i se potriveste ca o manusa, atmosfera se instaureaza in urechi de la primele note, saxofonul lui Dana Colley picura parca morfina in sangele ascultatorului, ritmurile “cool” ale lui Billy Conway te fac sa te legeni ca in transa, in timp ce Sandman, maestrul de ceremonii, nedespartit de registrul grav al vocii sale si de basul sau cu doua corzi, ingana versuri nepretentioase, dar fara indoiala cu iz poetic.
The Night este, pe de alta parte, albumul care face diferenta in discografia Morphine, pentru ca este albumul pe care au inceput sa foloseasca discret si instrumente armonice, cum ar fi pianul sau chitara.
Prea multe nu va mai pot spune, nici despre coperta nici despre personal (stiu doar ca pe inginerul de sunet il cheama Matthew Ellard), deoarece nu detin decat mp3-ul. Promit insa sa-mi procur un exemplar original cat de curand.
Sa-mi spuneti daca v-a placut.