The Million Dollar Hotel (2000)

Izzy Goldkiss (Tim Roth) este fiul unui milionar evreu care isi reneaga originile si traieste cu saracii intr-un asa zis hotel. Intr-o buna zi se arunca de pe cladire, iar taica-su, care ii pierduse urma de ceva vreme, deschide o ancheta prin care vrea sa demonstreze ca nu s-a sinucis. Asa ca il angajeaza pe detectivul Skinner (Mel Gibson) sa-i gaseasca un vinovat printre nebunii locatari. Cam asta e intriga scenariului scris de Bono impreuna cu Nicholas Klein.

Jeremy Davies face rolul vietii lui, este retardul din rolul principal (Tom Tom), Milla Jovovich e zanatica de care se indragosteste, Peter Stormare (v-am mai zis ca e unul din marii mei preferati) e un fan Beatles care traieste cu impresia ca el a scris Sgt. Pepper’s, dar din motive bizare nu a fost trecut pe coperta, iar Amanda Plummer e o nebuna care pretinde ca Goldkiss se logodise cu ea.

Bono a scris si mare parte din muzica, impreuna cu Daniel Lanois, Brian Eno, U2 si multi altii, muzica pe care, va dati seama, a si interpretat-o. Culmea, sunt bucati pe soundtrack-ul asta care mi se par mai faine ca orice U2. Una din piese este scrisa pe versuri de Salman Rushdie si este, probabil cea mai emotionanta (The Ground Beneath Her Feet). Lou Reed canta Satellite of Love (pe disc o face Milla Jovovich). Dar uite ca a venit vorba de muzica si brusc m-am pierdut in amanunte.

Filmul este regizat de Wim Wenders despre care in afara faptului ca a regizat Der Himmel Uber Berlin, Until The End Of The World sau Buena Vista Social Club, nu stiu ce mare lucru sa va spun. A, da, anul trecut la TIFF i s-a acordat premiul pentru intreaga cariera. Si a si fost prezent.

Sa-mi spuneti daca v-a placut.