There and back again 22 si-a stat

The long road home


View Mount Cook – Christchurch – Auckland in a larger map

Si-a venit si finalul. Lung, lung, lung, asa ca o sa-l tratez intr-un singur episod.

Asadar, am luat teapa. Ziua asta a avut plafon de nori jos si aproape constant. Macar n-a plouat, asa ca am totusi citeva poze sa va arat.

Din satul Mt Cook ai doua vai mari si late in care poti merge, ambele cu cel putin un ghetar pe ele: Hooker Valley (si totusi doamnele lipseau) si Tasman Valley.

Pentru inceput am luat-o pe Hooker Valley – merseseram putin inca de ieri pe ea, acum am fost pina la capat. Cararea hiperamenajata – exista zone foarte intinse (peste zone mlastinoase cred) de podet suprainaltat, probabil 1 km de podet. Asadar, usor si spectaculos, deci mult prea multi turisti.

Pe drum, treci pe linga lacul Mueller – la baza ghetarului sau.

Mai multi canoisti dadeau voiniceste din visle in apa glaciala.

Dupa ce mai treci vreo doua poduri suspendate foarte solide ajungi intr-un final la capatul ghetarului Hooker, care se prabuseste in lacul cu acelasi nume. Ghetarul e mare, are cam 11 km lungime, dar zona terminala e complet acoperita de un strat de 1-2 m de morena – rocile pe care le antreneaza, nici n-ai sti ca e un ghetar acolo daca n-ai vedea partea care cade in apa, de un albastru-gri.

Si, desigur icebergurile, care te pacalesc foarte usor – nu ai nici un fel de scara, ai senzatia ca sint niste bucatele de gheata, cind colo sint cit o casa.

Toti ghetarii de aici sint acoperiti de morena in partea terminala si nu sint prea spectaculosi. Nu coboara brusc, sint cam orizontali dar foarte lungi: Tasman Glacier este cel mai mare din NZ: 27 km lungime, 4 km latime. Cam 100 km patrati, e ceva.
Asta se topeste accelerat, acum se retrage cu cel putin 500m pe an. In 1973 nu exista lac terminal, acum e ditamai lacul de 7 km pe 2 si peste 250 m adincime.

La ghetarul Tasman ajungi si mai usor, trebuie doar sa urci o morena terminala de vreo 100m inaltime, si de sus vezi acest peisaj dezolant:

Aici aveti o panorama imersiva de 360, mouse deplaseaza, scroll zoomeaza.

Poate cea mai dramatica idee despre cit de mult s-a topit ti-o faci privind lacul de aici, de la vreo 100m mai sus si stiind ca acum 100 de ani trebuia sa te cateri DEASUPRA locului in care esti ca sa ajungi la suprafata ghetarului. Iar acum 14 000 de ani suprafata ghetarului era la 1 km deasupra locului unde te afli. Niste dimensiuni inimaginabile.

Si pe lacul Tasman se fac plimbari in barci, care iti dau ocazia sa apreciezi prin comparatie cit de imense sint de fapt aisbergurile. Si stiti ca au 9/10 dedesubt. Au loc, lacul are cel putin 250 m adincime. Puriceii aia galbeni sint barcile.

Am uitat sa precizez, in Hermitage functioneaza „Sir Edmund Hillary Alpine Centre”, o chestie educativa cu planetariu digital, filme 3d si muzeu alpin. In fata, statuia lui Hillary, erou national, primul alb pe Everest (s-ar parea ca Tenzing a fost primul om pe virf totusi). Simpatica statuia, uitindu-se obraznic la Mt Cook. Hillary a murit in 2008 de inima si a avut funeralii nationale si steaguri in berna.

Hotelul este o destinatie favorita pentru Kea, vin pe balcon, intra in camere chiar – exista panouri pe fiecare usa: „daca nu inchizi geamul, poti sa uiti de lucrusoarele pe care le lasi prin camera”. Toata seara i-am vinat cu aparatul.

Si dupa inca o noapte, marea plecare, in mai multe etape.
Intii ne-am oprit pe malul urmatorului lac glaciar imens, Tekapo. Tot bleu, tot superb, v-ati invatat deja.

Trei chestii de mentionat aici:
– Mt John Observatory, pe dealul din fata – zona asta are cerul complet lipsit de poluare luminoasa – e o rezervatie de cer intunecos World Heritage (ca fapt divers, aici e o harta a poluarii luminoase in lume. Practic din Europa nu mai vezi mare lucru de nicaieri, iar Japonia…)

-statuia lui Lassie. Sau a ciinilor border collie, fara de care ciobanii n-ar avea nici o sansa cu atit de multe oi.

-o bisericuta mica de piatra unde se calcau pe bataturi autocare intregi de japonezi. N-am intrat.

300 km mai incolo, Christchurch, al doilea oras al NZ. Am lasat masina la aeroport si am dat o tura prin Centrul Antarctic International, locul de unde se zboara in Antarctica, fie inghesuit in cala unui Hercules american, fie intr-unul din foarte putinele zboruri polare de placere – extrem de scumpe si rare – citeva curse pe an, si trebuie sa tot cedezi locul de la geam. Asta mai ales din cauza dezastrului Erebus care a dus la anularea zborurilor comerciale antarctice de sightseeing.
Antarctica e o destinatie incredibila, cu siguranta cea mai scumpa. Cine stie, poate intr-o zi…

Antarctic Centerul e insa teapa, scump, mai mult pentru copii. O sala inchisa zice „experience the terrifying antarctic blizzard” sau ceva de genul, si inauntru e un frigider mare si un ventilator, dar na, lejer, ca sint si copii. Eram si eu curios cum e la -40, dar sub -18 nu scadea, iar turturii pictati m-au facut sa ma las pagubas.
Au o menajerie de pinguini albastri – cei mai mici pinguini.

O ocazie de neratat de a sta simultan pe ambii poli – mai precis pe doua sticlute cu gheata topita – ii cred pe cuvint ca nu-i de robinet.

A, si un vehicul inchis cu senile pe care-l folosesc la Polul Sud.

Deci asa: 350 km de drum, teapa, zbor Christchurch – Auckland, Auckland – Hong Kong, Hong Kong – Paris, Paris – Bucuresti, unde era zapada de 1 metru si gropi in asfalt ceva de nedescris, mai ales la aeroport. Noroc ca nu a trebuit sa apelam la un taximetrist, ii saream direct la jugulara.
Cred ca mi-a luat 2 saptamini sa-mi revin.

Albumul foto cu mai multe poze aici.

Epilog

Ce foloase tragem noi din acest interminabil serial ?
Voi nu stiu, eu – ca nu voi mai scrie altul prea curind, n-a prea interesat. Imi pare teribil de rau, dar o sa supravietuiesc. Punind cap la cap toate traseele de pe googlemaps, vad ca ramin multe, multe goluri. Pentru data viitoare.

Si-am incalecat pe-o sa, si, pentru ca tot incepe scoala…
Ce frumos a fost in vacanta !!!
Zau.

<< Episodul 21

13

13 thoughts on “There and back again 22 si-a stat

  1. alexandru mircea 7 ani ago

    Am citit tot serialul cu maxim interes, dar sincer n-am prea avut ce sa comentez, ceva sa merite zis si postat. „Wow” si „fuck me” :))

    Multzam.

  2. tomas 7 ani ago

    Interesul fata de serialul tau (care a fost pasionant si splendid realizat ) este din pacate determinat de popularitatea blogului in sine.
    E pacat, dar oricum ramai cu satisfactia ca ai oferit acelor putini vizitatori o excursie virtuala memorabila.BRAVO !

  3. Dani 7 ani ago

    S-a urmarit, vazut, placut :)

  4. oana 7 ani ago

    mai mult sau mai putin il „subscriu” pe alexandru .. am citit .. m`am „woow’ …si n`am avut cuvinte pt a comenta :))

    si „serial” lung dar no so lung .. acum nu mai am ce citii la cafea :)) kiddin :d

    tot ce pot sa zic.. ” la cat mai multe astfel de excursii and keep us posted ” !!! :d

  5. Anca 7 ani ago

    ba eu am citit fiecare episod, chiar daca direct de pe mail si nu accesand blogul separat.
    ce ai facut e o munca colosala, un labour of love. si pentru asta iti multumesc!

  6. tactumare 7 ani ago

    Eşti egoist când spui că nu a meritat. Pentru tine, poate nu, pentru mine, da. Înţeleg că ai de gând să mai vizitezi fără să povesteşti. Nu mă face să-ţi urez să povesteşti fără să fi vizitat(chiar, poate încerci ceva gen Jules Verne) şi vezi că am gura spurcată.
    Da, este o ameninţare.

  7. Bogdan_D 7 ani ago

    Multam pentru ca ai spus si aratat si altora ce ati vazut pe partea cealalta a Pamantului. Acuma, poate ca te-a obosit oleaca reluarea firului unei povesti cand deja ai din ce in ce mai multe treburi pe cap, dar eu zic ca a meritat. Din pacate, nu te duci in NZ in fiecare zi, ca nu ai rata pana acolo.

    Te poti uita din cand in cand la „The lord of the rings …”, poti sa faci o cautare pe Google, dar nu se compara cu ce ai facut aici:D Nu stiu daca NZ are brand de tara, dar pentru mine e suficient un episod oarecare ca sa ma hotarasc sa ma duc pana acolo. OK, asta in conditii ideale, ca mai intervine bugetul …

    P.S.:
    1. Scrii misto, parerea mea.
    2. Bag al doilea mesaj ca am vazut o scapare de ortografie. Vezi, nu toata lumea are rabdarea ta !

  8. tazulete 7 ani ago

    Bavo mr. 6fingers, a fost un adevarat roman fluviu toata descrierea vacantei voastre.
    P.S.: ce misto este pozat papagalul ala din balcon.

  9. tazulete 7 ani ago

    P.P.S.: acel „Bavo” anterior este, evident, „Bravo”
    P.P.P.S.: de ce spui ca nu prea a interesat povestirea ta ?

  10. codruta 7 ani ago

    eu am descoperit blogul tau, respectiv jurnalul tau retroactiv, azi. Na, ce sa fac, profit si eu de vacanta abandonind o rutina pentru alta, dar uite ca-i cu folos… Citesc si divaghez prin linkuri de pe la 7, aseara. acum e 3 am si sint full of nz. minunat!!! am dat sfoara-n tara (recte link) si am deja niste wow-uri de reply de la vo citeva prietene. Scrii inteligent, fascinant, cu umor si cu capul pe umeri. Ca sa nu mai spun ca relatarile tale raspund uneia dintre cele mai vechi si persistente dorinte ale mele (vechi, dat fiind ca adolescenta mea a trecut de ceva vreme) – sa ajung in nz si s-o strabat exact asa ca tine. ok, fantastic, felicitari si mai astept povesti de calatorie!

    1. 6fingers
      6fingers 7 ani ago

      multam fain si ma bucur ca a mai descoperit cineva jurnalul. Da’ nu-i (doar) blogul meu, e al trupei, nu sint singurul care scrie aici.
      Parerea mea e ca NZ tre’ facuta in minimum o luna. Probabil 3. Sint o tona de locuri pe care nu le-am vazut – whale-watching la Kaikoura, padurile de kauri uriasi – Tane Mahuta si prietenii sai, The Catlins, insulite rezervatii ornitologice etc etc.
      Cu siguranta ne vom intoarce acolo, sper ca destul de curind. Cu o rulota, probabil.

  11. Kiru 4 ani ago

    Mi-a placut jurnalul tau. Mi-au fost necesare doua zile sa-l savurez. In mod cert este singurul material de o asemenea amploare despre NZ, scris in romana. Multumesc!
    Ca observatii:
    1. Am realizat ca NZ se aseamana in multe privinte cu Islanda
    2. „Munceste ca si cum nu ai avea nevoie de bani. Iubeste ca si cand nimeni nu te-a facut sa suferi. Danseaza ca si cand nimeni nu te vede. Canta de parca nu te-ar auzi nimeni. Traieste ca si cand ar fi ultima zi pe pamant.” Ce daca nu ai X vizitatori pe metru patrat, de aia te-ai dus in NZ???

    1. 6fingers
      6fingers 4 ani ago

      Multumesc ! Ai dreptate.