There and back again 19

Pinguini cu bile


View Te Anau – Dunedin – Moeraki in a larger map

Am parasit cu greu Fjordland si am plecat spre coasta de est, unde aveam cazare in Dunedin – unul din cele mai mari orase din tara – 125 000 locuitori. „Industria” principala din Dunedin este educatia superioara, Universitatea din Dunedin reprezinta 20% din populatie. Un oras foarte intelectual, asadar – posibil, la cita iarba am mirosit pe strada.
Contrar asteptarilor noastre, nu se pronunta Diundin, nici Dandin, ci un fel de Dahniiden cu accent pe nii. Ma rog, scotieni.

Drumul pina acolo a fost o ploaie continua prin sute de km de cimpie verde verde verde interminabila plina ochi de alternante matematice de oi, vaci si caprioare. Dar mai mult oi.

A, si un orasel mic de tot care se autotintituleaza mindru „capitala mondiala a pescuitului de pastrav” si ca sa fie siguri ca am prins mesajul, au trintit o statuie odioasa de vreo 8 m inaltime a unui pastrav (de plastic ?) cu trei rinduri de dinti Alien style, vopsit in culori naturale. Stind sub ea sub cerul ala plumburiu si rece ai un frison de filme japoneze de groaza. Pastravul ala e suficient de sinistru in marime naturala, marit 1500% da deja in alte alea.

Ajunsi la Dunedin devreme am hotarit sa vedem ce mai e prin jur, asa ca am luat-o spre nord pe coasta.

Intii, Shag Point. Probabil cu dublu sens, ca e suficient de pustiu sa faci si prostii. Dar ma indoiesc ca pe vintul ala inuman de pe coasta mai are chef cineva.
Shag inseamna in cazul de fata cormorani. De care n-am vazut picior.
In schimb era plin de foci grase dormind la soare linga o padure incilcita de varec/kelp.

Si o colonie de pescarusi dormind la chirie redusa.

In rest, pustiu, vint ingrozitor si culori frumoase.

Mai spre nord exista niste pietroaie faimoase- Moeraki Boulders.

Care sint niste concretiuni sferice sau trovanti, formate din nisip in milioane de ani printr-un proces geologic prea complicat pentru mintea mea la ora asta. Sau aduse de alieni. Sau sint bilutele lui Gorbaciov. Orice va convine.

Rezultatul conteaza, si anume faptul ca pe o plaja pustie la mama dracului exista vreo suta de bile uriase, multe din ele in stare buna si aproape perfect sferice, cu diametru de 1.5-2.5 m

Unele din ele sint sparte, si nucleul e portocaliu, din calcit.

Din pacate n-am ajuns aici nici la maree suficient de inalta, nici pe vreme cit de cit ok sa vedem asa ceva. Sau asta.
Am vazut asa ceva:

Plaja e plina ochi de melci de mare, sint milioane si milioane, si multi din ei sint vii si asteapta urmatoarea maree. Am aflat asta dupa ce nevasta-mea a strins un pumn de cochilii moarte care s-au gindit sa o stringa inapoi.

Cum tot nu era suficient de tirziu am decis sa balaurim pe niste drumuri neasfaltate si fara marcaje, si foarte bine am facut. Ne-am trezit ca ajungem la un far pe o mica peninsula – Katiki Point.

Pustiu complet, nici un om nicaieri – farul e automat, doar o pancarta: Rezervatia de pinguini cu ochi galbeni.
Asta nu aparea nici macar in ghidurile noastre detaliate.

Asa ca am luat-o pe carare spre pavilionul de observare a pinguinilor (in care erau binocluri pentru vizitatori, ce-i drept legate cu lant). Peste tot panouri cu nu faceti galagie, stati ascunsi ca nu ies pe mal altfel. Plaja de „debarcare” era la vreo 100m.
Asteptam ce asteptam, se misca ceva. O foca !
Se mai misca ceva: doi iepurasi (ce dracu cautau pe plaja nu stiu).
Intr-un final apar si pinguinii, unul cite unul. Sint foarte simpatici cind sar din piatra in piatra, tup tup – vezi aici.

Pe pancarte scria ca se saluta cind mai apare cite unul, si aia de pe mal pareau prietenosi si dornici de socializare, dar nou venitul i-a ignorat si s-a carat dind din fund superior (vezi aici). O fi fost o piti inabordabila.

Am mai inghetat un pic si am plecat, erau foarte departe, mama ce tare, i-am vazut undeva departe. La intoarcere, in padure linga carare, un pinguin care tocmai mincase sau vomitase – nu e foarte clara distinctia – la un metru de mine. Nici o treaba n-avea cu noi, nu par speriati absolut deloc de oameni, inteleg de ce au fost decimati.

Putin mai sus, chiar linga far, 4 pinguini din care doi pui. Unul din pui cerea foarte insistent de mincare (vezi), dar ma-sa ori nu era ma-sa, ori era „ai 18 ani, lasa xboxu, la munca”, gen. Ala urit e un pui in curs de napirlire.

Au niste pene negru-bleumarin care le dau un aspect lucios, de plastic, zici ca-s jucarii, iar labele alea roz si grasane de burete nu fac nimic sa schimbe impresia.

Toti astia erau in afara rezervatiei lor, noi pierduseram o ora sa vedem trei amariti la 100m in rezervatie si astia se plimbau agale pe carare fara nici o urma de frica de noi. Mincasera toata ziua, erau grasi de plesneau si n-aveau chef de rezervatie, ei erau pionieri.

Yellow-eyed penguin e cel mai rar pinguin din lume (mai sint vreo 4000) si probabil cel mai vechi dintre speciile care mai traiesc, e un pinguin mare (75 cm)
Previzibil, e singurul pinguin cu iris galben. Banda aia galbena de pe cap o au doar adultii.
Astia nu au colonii ca pinguinii normali, fac cuiburi prin padure de nebuni, departe unii de altii.

Pina la urma unul s-a asezat in iarba sa se culce in fata mea, iar noi ramasi fara replica am plecat pina nu vine cineva sa ne acuze de mai stiu eu ce.

Albumul foto aici.

<< Episodul 18
Citeste in continuare >> Episodul 20

1

One thought on “There and back again 19

  1. tazulete 7 ani ago

    Poza cu oile si vacile separate de un gard, privind placid unele la altele, este EXCEPTIONALA ! De „National Geographic”, „Gazeta Sporturilor” si „Pentru Patrie” la un loc !!! :))
    Porumbeii aia gramada acolo pe stanca nu sunt multiplicati in Photoshop ?
    Biloaicele alea de pe plaja le-as fi numit God’s pool table …