There and back again 9


View Whakapapa – Wellington in a larger map
 

On ze raud & on ze bitch

Azi o sa fiu mai scurt.
Ziua urmatoare a fost doar un drum foarte lung catre Wellington, capitala NZ si al treilea oras ca marime (dupa Auckland si Christchurch), si cum in prima parte n-am condus, am inceput sa casc gura la cumulusii superb definiti de deasupra. Acum, ori am eu o imaginatie prea bogata, dar am vazut o intreaga poveste in ei.
De exemplu:

sau, conform viziunii mele,

E ?

Na, vedeti si voi ce vreti aici – elefanti, iepurasi, Ozzy mincind un cap de liliac, tot ce va doriti:

Pe drum in sfirsit citeva oi in libertate. In insula de Nord oile sint mult mai putine – ce-i drept e si mult mai populata. Din povesti ma asteptam sa ma impiedic de oi pe-acolo, nici pomeneala.
Si o cascada – Raukawa Falls – cu apa jegoasa.

Pe malul oceanului in sfirsit, dupa munte, frig si ploaie, afara e cald, soare. Luam primul drum la dreapta spre un sat, sigur iesim pe o plaja undeva. Mergem mergem, la un moment dat un panou: „the beach is a road”. Si la M. Neagra e la fel, doar ca nu exista panoul.
Asa ca trecem de ultima casa si uaaaaauuuu – Waitarere Beach.

Plaja e uriasa, are cam 500m latime (sintem la reflux), e perfect plata, sint citiva oameni cu masini linga noi, dar in dreapta – stinga e pustiu cit vezi cu ochii, si vezi, nene.

Nisipul e fin de tot dar dur si poti sa mergi fara probleme cu masina. Urmele ramin foarte bine conturate. Ei, daca aveam pozele astea le-as fi folosit pentru imaginea de la Blinded by Sunshine.

Si pe-aici s-a filmat la LOTR. De fapt cred ca nu prea e locsor unde sa nu fi fost vreo scena.

Aici mareea e foarte ampla – vreo 5 m – asa ca ies din apa suprafete imense de plaja, pe care gasesti tot felul de chestii interesante – scoici si melcisori colorati, kelp, foarte putin gunoi. Lantucuri n-am gasit. Si pescarusii gasesc chestii interesante – pestani sanatosi de vreo juma’ de metru care n-au mai prins intoarcerea in mare, pe care ii ciugulesc atit de precis incit ramin doar oasele si inotatoarele.

Apa e calda la mal in februarie, avea peste 21 grade, si era atit de misto si de pustiu ca n-am mai vrut sa plecam.

Totusi am plecat.

Wellington e un oras, nu-mi plac orasele, nu l-am vizitat (decit pentru ca am ratat o iesire de pe autostrada si n-am avut de ales) asa ca n-o sa spun nimic despre el cu exceptia faptului ca, ironic, am fost cazati la etajul 23 intr-o tara cu extrem de putine blocuri inalte, si toate in fata geamului nostru – n-am vazut nimic.

A doua zi paraseam Insula de Nord si mergeam in „adevarata NZ” – insula sudica.

Albumul foto il gasiti aici.

<< Episodul 8
Citeste in continuare >> Episodul 10

7

7 thoughts on “There and back again 9

  1. gabi 8 ani ago

    as zice ca iti place fotografia

  2. ada 8 ani ago

    dragutze poze:D!!!!!!

  3. Raluca 8 ani ago

    Disney clouds! Nice… :) Ne plac poveştile şi pozele şi mai mult! Keep doing it!

  4. tazulete 8 ani ago

    Urmele impregnate in nisipul plajei sunt o imagine f. misto.

  5. rogue aura 8 ani ago

    man…you could write for a living, imho :D asta daca n-ai fi atat de bun muzician, oc..
    cica „acum si cu electroliti” :))) asta e parafrazata dupa Idiocracy? :p (sper ca ai vazut filmul)

  6. rogue aura 8 ani ago

    alta ” intr-o tara cu extrem de putine blocuri inalte, si toate in fata geamului nostru” :)) tough luck…clar a fost o decizie proasta sa plecati totusi de pe plaja aia :)

  7. 6fingers
    6fingers 8 ani ago

    exact, parafraza idiocracy, ai ghicit :)