De verde

Curatenia e incredibila peste tot si mai ales in zone neumblate. Extrem de putine gunoaie – nu stiu cum fac, sint ff multi turisti ! Imi imaginez ca aia care bat atita amar de drum ca sa vada minunatiile naturale din NZ au probabil si o educatie pro-natura. Capacul a fost pus de un loc la mama dracului unde am oprit si ne-am bagat prin padure sa picnicam, undeva unde cred ca vine cite un om pe luna. Ei bine, acolo ne-am intilnit cu o toaleta cu aerisire si cu automat de hirtie igienica, totul mirosind a capsuni si vopsit in culoarea mediului inconjurator.

Astia sint nebuni cu eco si cu verde. Totul e environmental friendly si made in NZ, sapunul, pasta de dinti, samponul, sucul din galantar si gaina indopata cu porumb. Nu prea polueaza, recicleaza tot, o mare parte din teritoriu e parcuri nationale si in general atitudinea lor e foarte pro natura, de la om la politician. Sint adversari inversunati ai energiei nucleare si nu au nici o centrala prin zona. De fapt in general industria e foarte putin vizibila, nu am vazut un cos de uzina nicaieri, o ascund bine. Turismul e extrem de dezvoltat (principalul export al NZ), si destinatia cea mai importanta e Queenstown, pe malul unui lac in care apa e una din cele mai pure din lume, mai pura decit orice apa imbuteliata, zic ei.

De verzisori

Scump domne, scump. Dar exista optiuni pt toate buzunarele, normal. Si e mai ieftin ca in Franta, de pilda.

Au bancnote din plastic cu zone transparente, foarte asemanatoare cu ale noastre (ca fapt divers, singurele tari cu bancnote de polimeri in circulatie sint Australia (prima), Bermuda, Brunei, NZ, Papua Noua Guinee, noi si Vietnamul).

Tufisuri si pasarici

In general o privire iti ajunge sa-ti dai seama ca nu mai esti in Romania. Padurile sint extrem de diferite si variaza dramatic pe distante mici. Exista orice, de la desert la jungla tropicala la codri milenari la paduri de trestii, palmieri si bushland. Fauna, la fel.

Nu am mai vazut altundeva atitia copaci gigantici. Unii aveau si 5 m diametru la baza sau mai mult. Sint in general conifere, Araucaria, Rimu, Kauri, dar si niste copaci senzationali, Pohutukawa, cu flori rosu intens care acopera toata suprafata coroanei – muntii colorati in rosu de la sutele de copaci in floare sint de nedescris.

Celalalt simbol al Noii Zeelande (primul e kiwi – pasarea, nu fructul) e feriga arborescenta – creste cam 10 m, sint paduri intregi, umede, intunecoase, de nepatruns, liane, muschi peste tot, orhidee in pomii foarte inalti, ce sa mai, Amazonia. Dintr-un moment in altul ma asteptam sa iasa un dinozaur sa ma muste de fund.

Frunzele de feriga incep rulate, si se deschid treptat. Imaginea asta stilizata, de spirale concentrice, apare in majoritatea bijuteriilor traditionale (din jad sau de sidef, de regula).

Initial nu existau mamifere terestre, asa ca foarte multe pasari nu zburau, neavind pradatori naturali. Cind au aparut colonistii (Maori, apoi englezii), au adus sobolani, ciini-pisici-iepuri-jderi etc, care au halit cam tot ce au prins. Cred ca cel mai mare numar de specii disparute exista in NZ. Acum 12 000 ani erau vreo 90 milioane de kiwi. Acum sint vreo 70 000.

De aia acum sint disperati cu controlul animalelor: nu exista nici un fel de ciine/pisica vagaboanda. Padurile sint pline cu capcane pt hermine, sobolani si opossumi (cu care duc o batalie fara sanse, sint milioane, drumurile sint atit de impinzite cu cadavre ca le mai zic „NZ’s little speed bumps”). In plus, cind intri in tara te cauta si-n chiloti de chestii organice pe care nu ai voie sa le aduci – de ex mare problema cu pamintul de pe talpa bocancilor, tre’ sa declari ca n-ai fost la plimbare prin padure, ca sint spalati (sa nu aduci germeni/seminte), te doare mintea, tot felul de chestii. Faptul ca eram romani n-a ajutat, prietenii nostri francezi au trecut imediat, pe noi ne-a tinut jumatate de ora sa ne intrebe ce vrem sa facem in NZ. Se pare ca reputatia ne precede.

Sint o gramada de rezervatii de fauna, ceea ce face ca densitatea de animale interesante sa creasca dramatic. Tot felul de foci si de pinguini si pasari marine, intre care o colonie de albatrosi regali gigantici, delfini si balene, fiind aproape de Antarctica. Si, desigur, simbolul lor national, kiwi, care e un fel de gaina simpatica nocturna cu fundul rotund si cioc lung. Astia-s un pic impaiati, stiu, dar fiind o pasare nocturna, n-ai cum sa o fotografiezi. La fel, viermii fosforescenti din pesteri, dar despre ei mai tirziu.

Somoni/pastravi gigantici in lacuri, am inteles ca dimensiunea minima pt a-l putea scoate din apa e de 40 cm ! I-am vazut, sint impresionanti cind vineaza insecte. Iepurasi salbatici sint peste tot, si nu sint prea speriosi.

Lebede (doar negre) si rate:

Kea, singurul papagal alpin existent, e o chestie mare, inteligenta si foarte prietenoasa, dar extrem de destructiva – au o predilectie pentru garniturile de cauciuc, un cioc extrem de puternic si ascutit, si pot distruge rapid o masina – companiile de asigurari nu acopera distrugerile cauzate de pasari ! Asa ca e preferabil sa eviti sa parchezi in locurile unde apar.

Am vazut si papagali mai mici, foarte colorati dar destul de speriosi.

Pukeko, un fel de gaina albastra cu picioare rosii.

Weka – si de-astea erau destul de multe, una ne-a furat un ciolan de miel si a fugit cu el. Mielul se poate numi junk food pentru pasari ?

Zeci si zeci de milioane de oi, vaci si caprioare de crescatorie pasc iarba aia incredibil de verde peste tot.

Nu am vazut albine si viespi deloc, fluturi putini, in general putine insecte (usor de observat: parbrizul era mult mai curat decit ar fi fost la noi). In schimb trebuie sa mentionez aici de departe cea mai neplacuta parte a voiajului: musca de nisip, sandfly.

Chiar si dat cu spray anti-insecte tot m-au muscat de m-au innebunit. Sint foarte mici, mai mici decit un tintar, sint o gramada, pisca rau (pe tintari nu-i simti), si ce-i mai nasol e ca mincarimea incepe de a doua zi si dureaza zile-saptamini dup-aia. Inca mai am locuri care ma maninca si acum. As fi preferat 10 000 de tintari. Care nu exista acolo.

Nu exista absolut nimic veninos, nici un sarpe, scorpion, paianjen etc. La fel, nici un fel de mamifer terestru periculos (cu exceptia minoritatilor). Probabil ca e singura jungla prin care te poti plimba fara grija.

Epilog de prolog

Privelistile – iti sta mintea in loc. Pentru prima data mi se pare ca fotografiile sint incapabile sa arate frumusetea de acolo, daramite sa o imbunatateasca. Am remarcat chiar culori pe care monitorul/aparatul foto e incapabil sa le redea – de ex galbenul unor lacuri vulcanice de acid. Out of gamut, ca sa zic asa.

Am alergat non stop, am facut vreo 3000 km, a fost destul de obositor, nu am stat decit in doua locuri cite 2 nopti. Dar am vazut cam tot ce puteam vedea in timpul ala. Evident sint mult mai multe ramase. Ideea e ca totul e fff variat, si asta e partea extraordinara, pe o suprafata cit a Romaniei ai de la desert la ocean la jungla la vulcani activi la ghetari la iceberguri…

Sigur, sint convins ca idealizez totul intr-o oarecare masura, pentru ca experienta noastra a fost atit de pozitiva, si un turist vede altfel lucrurile. Dar chiar si taind serios da cu plus rau de tot.

<< Episodul 2
Citeste in continuare >> Episodul 4


3 Replies to “There and back again 3”

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *